Alexandru Odobescu, un poem scris în 1852, publicat trei ani mai târziu în revista „România literară”, condusă de Vasile Alecsandri.
O poezie patriotică, de înaltă trăire. La vremea aceea, Transilvania era ocupată de austro-ungrari. Era cu câțiva ani înainte de Unirea de la 1859, dintre Moldova și Țara Românească.
De altfel, Alecsandri îi îndemna pe poeți să ia parte, prin versurile lor, la lupta pentru reîntregirea patriei.
Odă României
O! țara mea iubită! o! mândră Românie!
Pământ cu râuri d-aur sub boltă azurie!
Tu, mumă iubitoare a fii nesimțitori
Ce-adânca ta durere nu poate să renvie!
Trecut-au fericirea-ți ș-a tale sărbători,
Cum trec l-al toamnei crivăț plăpânde dalbe flori!
Când fiii tăi s-adapă cu laptele-ți cel dulce,
Și când cosesc ei spicul ce sânul tău aduce,
Se mai gândesc ei oare la sfântul legământ
Ce ți-au jurat odată, în timpuri mai ferice:
„Să apere cu brațul străbunul lor pământ,
Până și cel din urmă va zace în mormânt?”
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Nu,… a patriei iubire a stins a sa făclie!
De vechi făgăduințe nu va nimeni să știe;
Dac-a jurat strămoșul, nepotul a uitat.
Nu,… nu mai e românul acel ce-n bătălie
Uita că copilașii, sărmanii! zac în sat,
Lipsiți de hrana zilei,… când țara-i de scăpat!
Era vremea p-atuncea de n-avea păs săteanul
Când cete mii și sute, când Ungurul ș-Osmanul
Zdrobiau a lui altare și pustiau cumplit!
Când se sculau Românii, pe loc perea dușmanul!
Vai! Dunărea spumată ș-Ardealul îngrozit
Au fost adesea marturi l-al lor măcelărit!
Românii d-acum, însă, trăesc cu umilința!
Aci lanțuri d-aramă înjugă conștiința,
Colo pulbere d-aur ascunde putregai.
Străina uneltire revarsă neștiința,
Ș-a țării neatârnare e numai ca un pai,
Luptându-se în viscol cu crivețe de plai.
Dar țara-i tot aceea, frumoasă, roditoare;
Tot limpede e cerul, câmpia zâmbitoare,
Și munții cu pâraie, cu piscuri, cu zăpezi;
Și nopțile de vară tot sunt încântătoare.
Cu fața-ți argintie, tu, lună! scânteiezi
Și prin desiș, în crânguri, ca flacări văpăiezi!
E mută însă firea, când omul n-o învie,
Când el nu varsă-ntr-însa suflarea lui cea vie,
Când duhul libertății e stins și nimicit.
Ah! vai de acea țară, – cât de bogată fie –
Ai cării fii duc jugul cu cuget umilit…
D-asupra ei rușinea întinde-un văl cumplit!
S-a stins, la noi, s-a stins virtutea strămoșească;
Trecut-au vremi de trudă, de luptă vitejească,
De aspră voinicie pe câmpuri de omor.
În sânul României acum va să-nflorească
O floare care varsă miros încântător,
A păcii dulce floare, al artelor izvor.
Să vină cântărețul al gloriei trecute,
Să verse focul vieții în strofele-i plăcute,
Serbând și veștezi lauri, și dafini viitori,
Ș-atunci vor suna iarăși acordurile mute;
În vinele române vor fulgera fiori
Și orizonul țării nu va mai fi cu nori!
Sosi-vei, timp ferice, când trista Românie,
Ștergând a sa plânsoare, cu mândră bucurie,
Își va vedea feciorii slăviți între popoare,
Nălțând semeți o frunte ce-n oarba lor mânie
Vrăjmașii țării noastre cătau să o doboare,
Dar care-o vor încinge cununi izbânditoare!
Atuncea vor renaște virtuțile străbune;
Românul va fi încă vestit prin fapte bune.
Dar geniul pe dânsul atunci îl va mâna
Și vorba-i mai puternic atunci o să răsune.
Acela este țelul! Acolo vei căta,
O! patrie română, o! scumpă țara mea!
Să furi ca Prometeu, scânteia ce nu piere,
S-apuci glorioasa cale spre luminoase sfere
Și, despicând tăria în zboru-ți prelungit,
Să cânți cu glas d-aramă măreața-ți renviere,
Și limpedea-ți cătare, în vecinicul zenit,
La steaua nemuririi s-aținte neclintit!
(Alexandru Odobescu)
Un răspuns la “Odă României, de Alexandru Odobescu”
[…] anul 1961, Alexandru Odobescu reinterpretează balada: „Germenele Mioriţei nu poate fi identificat decât într-un cântec de […]