
Nichita Stănescu s-a născut la 31 martie 1933, la Ploiești. A murit la vârsta de 50 de ani, pe data de 13 decembrie 1983, la București. „Poetul necuvintelor”, cum a fost el supranumit, a adus poeziei române o doză de originalitate de care aceasta avea atâta nevoie. A fost considerat un neomodernist. În opera sa, orice regulă putea fi încălcată sau, pur și simplu, ignorată. Încă din tinerețe, Nichita Stănescu a intuit resursele uriașe ale limbajului poetic, care poate spune mai multe decât ceea ce stă scris pe o hârtie. El compune, din cuvintele pe care cu toții le cunoaștem, „necuvinte” trase într-o limbă nemaiauzită, de o stranie frumusețe.
Listă poezii Nichita Stănescu:
- Necuvintele
- Leoaica tânără, iubirea
- În dulcele stil clasic
- Emoție de toamnă
- Lecția despre cub
- Ce bine că eşti
- Frunză verde de albastru
- Ploaie în luna lui Marte
- Metamorfozele
- Izgonirea din rai
- Un pământ numit România
- Ardea spitalul
- Elegia întâia
- Elegia a doua. Getica
- A treia elegie
- A patra elegie
- A cincea elegie
- A şasea elegie
- A șaptea elegie
- Elegia a opta, hiperboreeana
- Elegia oului, a noua
- Baladă
- Panta rhei
- Poezia
- Sfârșit de bombardament
- Tablou cu orbi
- Cai
- Epilog la lumea veche
- Dansul lunii…
- Cu colţul inimii
- Să sărutăm
- Cântec în doi
- Moartea păsărilor
- Pe câmpul de piatră
- Schimbarea aerului
- Fel de sfârşit
- Cântec de dor
- Lauda omului
- Cina generală
- Sublimul static
- Pierderea ochiului
- Despre lupul singuratic
- Miraj
- Tu pluteşti
- Invizibilul soare
- A cumpăra un câine
- Papirus cu lacune
- Ridicare de cuvinte
- Îmi transmit
- Oedip soldat
- La nord de nord
- Descrierea lui A
- Adaos
- Îmbrăţişarea
- A-mi da din mînă de mîncare
- Cântec de lună nouă
- Ninge cu ochi
- Voi repezi firi
- Dreptul la timp
- Galben copil, oprit în poză
- Al pământului
- Îndoirea luminii
- Ideea cu gură
- Țara
- Supunere iar nu mărturisire
- Târfa sofisticată