ÎnFelșiChip
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Un poem neomodernist și suprarealist în același timp. Avem o incursiune în lumea lui „lerui-ler”, într-o lume reală, reinterpretată de penița magică a lui Nichita, un adevărat „adaos” poetic.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Un poem dedicat celor plecați dintre noi și ajunși „în vid”.
Aceste „firi repezi”, așa cum le spune Nichita, au alunecat în „rupturi de timp”, pentru că poetul propovăduiește un altfel de timp, unul care implică, cel puțin din punct de vedere sentimental, reversibilitate.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Avem un Nichita paradoxal, ținut cu forța în concret „din căderea dulce-a mea”. În josul paginii vă las un video cu poemul recitat de însuși Nichita.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Nichita are timpul său, pe care și-l conturează prin prisma unor repere palpabile. Acest timp transgresează formulele matematice, poate fi interpretate, dar în niciun caz cronometrate.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, un poem suprarealist din volumul „Un pământ numit România” (1969). O baladă despre un timp al tinereții care nu ține timp de nicio teorie (fie ea mecanicistă, fie teologică), o „cascadă” care curge năvalnic.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Țara este privită din punct de vedere vegetal, este un „lemn”, un „arbore cu verzi urechi”, o „ramură cu flori de măr”.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Sunt mulți cei care îl consideră pe Nichita Stănescu poetul național al României. De gustibus… Ar fi penibil să facem un clasament, așa că ne vom delecta cu geniul lui Nichita.
I
Şi-a venit un nor cu coarne
peste sufletul meu, Doamne
să mă-npungă a venit
numai chiar din infinit.