
Numele anemonei provine din vechiul cuvânt grecesc „ánemos”, care înseamnă „vânt”.
Numele anemonei provine din vechiul cuvânt grecesc „ánemos”, care înseamnă „vânt”.
Legenda spune că una dintre frumoasele fiice ale lui Atlas, fiind urmarită de razele arzătoare ale lui Apolo, zeul soarelui, i s-a adresat lui Zeus, implorîndu-i protecția.
Spargerea Oalei e o practică magică prin care se transferă sufletul de la lut la trup, din adăpostul geomorf în adăpostul antropomorf. În graiul popular, oala și părțile ei componente sunt umane: oala are gură, buză, burtă, toartă sau mănușă, picior, fund. În peste o sută de proverbe românești referitoare la vasele de lut oala reprezintă, de la caz la caz, cinstea, fecioria, puritatea, sărăcia, zgârcenia, vârsta, boala și moartea omului.
O legendă germană spune că panseluța avea pe vremuri un parfum minunat. Oamenii veneau de departe pentru a o mirosi și călcau in picioare iarba din preajma lor.
Potrivit legendei, a fost odată un rege care a avut doi copii: un băiețel și o fetiță. Îi iubea pe amândoi atât de mult și nu exista nimic mai frumos pentru el decât să-i aibă alături zi de zi.
Îngerul a întrebat toate florile unde ar vrea să trăiască și, pentru că nu i-a plăcut ce i-au răspuns, s-a dus și la o păpădie și a intrebat-o și pe ea.
Legenda spune că o nimfă se îndrăgostise de Narcis, un tânăr foarte frumos și nemuritor, dar care nu avea voie să se privească în oglindă.