Ion Luca Caragiale, o satiră la adresa condiției umane. Despre „neastâmpărul” animalic care zace, se pare, în fiecare dintre noi.
Etichetă: satiră
Ea și El, așteptând la coadă la telecabină. Forfotă mare… Aglomerație teribilă…
Ion Luca Caragiale, o satiră mereu actuală.
Prea sărac
Pauverte, pauverte, c’est toi la courtisane… (MUSSET)
Am zis iubitei mele: „Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac”.
Ea: „Da, îmi place pitpalacul…
Dar nu merg: tu… ești prea sărac”.
Fabula originală îi aparține lui Grigore Alexandrescu. La câțiva ani după moartea acestuia, Ion Luca Caragiale apare cu o primă parodie (1908). La rândul său, Marin Sorescu – mulți ani mai târziu – a publicat și el o versiune proprie.
Boul și vițelul
Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învață la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.
Caragiale, o satiră cu țintă clară: regele Carol I.
Suveran și curtezan
Satiră democratică
Un împărat odinioară –
Și suveranii-s muritori! –
Avea din fire slăbiciunea
Că strănuta prea deseori.
Ion Luca Caragiale, o satiră despre „coconașii” care se dichiseau și se pudrau înainte de a ieși din lume.
Cochetărie
I-am dat drumul de la moarte
Și, mă rog, priviți la el –
Fluture-ușurel la fizic,
La moral mai ușurel!
Caragiale și umorul său proverbial.
Mandatul
Mandatul este visul,
Un vis realizat,
Când fără-ntârziere
Îl iei și l-ai scontat.
(EL și EA la masă, în restaurant)
Categorii
Epigrame… moderne :)
EL:
Te-oi cumpăra pe câteva inele,
Iar marea rece ne va face miri,
Te-oi duce să respiri nemărginiri
Și-n dar ți-o da o țară de lalele…