ÎnFelșiChip
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, din volumul „Descântoteca” (1976). Privim în cameră: soba de teracotă are ca model (poate pe ușiță) două căprioare „cu picioarele dinainte în aer”. Un salt al mamei natură care nu se poate termina niciodată, spre neliniștea iubitei, care ar vrea să-i vadă deznodământul.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Serghei Esenin a murit la vârsta de 30 de ani. S-a sinucis și și-a scris poemul de adio cu propriul sânge. Viața lui a ars precum o torță, iar geniul l-a chinuit până când, într-un final, l-a ucis. Nicolae Labiș a avut și el un poem asemănător: „Sunt douăzeci de ani…”, în care folosește pilda cu măgarul care se duce spre prăpastie. Ce păcat că cei doi poeți au murit la vârste fragede!
Potopul ploii s-a topit în sine,
Furtuna toată s-a făcut nimic.
Serghei Esenin, mi-i urât cu tine,
Şi silă mi-i privirea să-mi ridic.
– Vezi toate poeziile lui Ștefan Octavian Iosif –
Un mic comentariu: Ștefan Octavian Iosif, din volumul „Poezii” (1902). Despre poezia fără strălucire a epocii, fără „brățară”, „diademe” sau „straie orbitoare”. Stihurile au decăzut și se mai aud doar „în uşi de cafenele”… (Nichita Stănescu are și el o definiție a poeziei).
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Nichita Stănescu, o definiție originală a poeziei, din volumul „Alfa (ciclul Obiecte cosmice – poezii inedite, 1967)”.
Ea se hrănește din privirile fixe
ca să poată exista,
și, când ochii se-nchid, se adapă
din întunericul eliberat de polii
asurzitori ai timpanelor.
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, despre oameni, despre felul nostru de a privi viața și moartea, poezia care dă titlul fabulosului volum „La lilieci” (1973-1980).
Nicaieri nu mănânci o varză cu carne
Mai gustoasă ca-n cimitir,
De ziua morților, când se face pomană
Și toate femeile vii se întrec în de-ale mâncării.
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
Comentariu: Alexandru Macedonski, poemul care deschide (și dă titlul) excepționalului volum „Excelsior” (1859), din care fac parte, printre altele, poeziile „Valțul rozelor”, „În noapte” sau „Stepa”.
Despre o perioadă tristă și uitată din istorie, imediat după ’90, când Orientul bătea la porțile unei Românii debusolate. Poemul lui Dan Verona a fost pus pe note și interpretat genial de Mircea Baniciu.
Merge vestea că pe-aproape
Prin orient, la lizieră,
Ar fi apărut himera
Călare pe-o dromaderă.
Dacă ochiul meu petrece, domnișoară poezie,
Sîngele se culcă-n zece pe o tulbure trezie,
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Unul dintre cele mai frumoase poeme de la Esenin, poetul care s-a sinucis la vârsta de 30 de ani. E pus pe muzică și interpretat de Ducu Bertzi. Aici vă oferim varianta integrală a poeziei.
Focul vânăt e gonit de vânt,
Zările-au uitat să mă mai doară…
De iubire-ntâia oară cânt,
La scandal renunţ întâia oară.
Am fost crâng părăginit pe loc,
La femei şi vodcă dam năvală.
Nu-mi mai place azi să beau, să joc,
Să-mi pierd viaţa fără socoteală.
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Nichita Stănescu persiflează de data aceasta iubirea convențională, aruncându-se în brațele întâmplării. Frumusețea coboară dintr-un „bolovan”, natura fiind „vinovată” de acest „accident”, din care noi rămânem, practic, cu admirația unei forme.
Dintr-un bolovan coboară
pasul tău de domnişoară.
Dintr-o frunză verde, pală
pasul tău de domnişoară.