Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Un poem melancolic, blând precum toamna și „nourii ei suri”…
Etichetă: Nicolae Iorga
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Un poem de mare „altitudine”.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Don Juan, o eternă problemă morală.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Un tablou idilic, tradiționalist.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). O atmosferă scânteietoare, de vrajă, și totuși fioroasă, neprimitoare.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Un poem imagist, vizual și auditiv.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Mic comentariu: Amfitrita, în mitologia greacă, era regină a mării, soția zeului Poseidon. Ea putea merge pe apă, într-un car tras de tritoni, ființe care erau pe jumătate bărbați și pe jumătate pești.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Poemul parcă „a împrumutat” câte ceva din „Egipetul” lui Eminescu.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). O vedere nocturnă din Veneția, din celebra piață San-Marco.
Nicolae Iorga, din volumul „Poezii” (1890-1893). Un poem scris într-o manieră tradiționalistă, atât de dragă marelui gânditor român.