Vasile Voiculescu nu a fost doar un literat. Din 1920 și până în 1941, când s-a pensionat, a fost medic în București.
La poarta paradisului pierdut
Azi am trecut s-o vad, înstrăinată,
Grădina-n care-o vară ne-am iubit…
Podoaba-n zdrenţe-i spânzură uscată,
Rugini a prins frunzişul răvăşit,
Iar parcul, raiul nostru de-altădată,
Cu ziduri alţii azi l-au ocolit.