
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul „Joc secund” (1930).
Grup
E temniţa în ars, nedemn pământ,
De ziuă, fânul razelor înşală;
Dar capetele noastre, dacă sînt,
Ovaluri stau, de var, ca o greşală.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul „Joc secund” (1930).
E temniţa în ars, nedemn pământ,
De ziuă, fânul razelor înşală;
Dar capetele noastre, dacă sînt,
Ovaluri stau, de var, ca o greşală.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Un alt „joc secund” de la Ion Barbu. „Increatul” nu este nici mort, nici viu. Este nenăscut, preexistent formei.
Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Intrăm din nou în „oglinda mântuitului azur”, în jocul secund al lui Ion Barbu. Adică în lumea „de dincolo”, în lumea poeziei.
Curcanii au mutat pe soare şirul
De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii.
La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul
Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii!
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul „Joc secund”.
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;