
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Ion Luca Caragiale, o satiră la adresa condiției umane. Despre „neastâmpărul” animalic care zace, se pare, în fiecare dintre noi.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Ion Luca Caragiale, o satiră la adresa condiției umane. Despre „neastâmpărul” animalic care zace, se pare, în fiecare dintre noi.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Ion Luca Caragiale, o satiră mereu actuală.
Pauverte, pauverte, c’est toi la courtisane… (MUSSET)
Am zis iubitei mele: „Vino
La câmp, s-auzi un pitpalac”.
Ea: „Da, îmi place pitpalacul…
Dar nu merg: tu… ești prea sărac”.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Fabula originală îi aparține lui Grigore Alexandrescu. La câțiva ani după moartea acestuia, Ion Luca Caragiale apare cu o primă parodie (1908). La rândul său, Marin Sorescu – mulți ani mai târziu – a publicat și el o versiune proprie.
Un bou, ca toți boii puțin la simțire,
În zilele noastre de soart-ajutat…
Învață la școală cartea de cetire
Și ajunse boul un bou învățat.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Caragiale a plecat definitiv din țară în 1904, la doi ani după ce a fost acuzat că ar fi plagiat nuvela „Năpasta”. Eminescu a avut și el un poem intitulat „Criticilor mei”.
Sonet olimpian simbolist
Indignatio facit…
De critică mi-e scârbă! Cunosc simbolul vorbii.
Posteritatea dreaptă mă judece ș-acuze!
Surâsul să se stingă pe veștedele buze:
N-aud acorduri surzii, nu văd scânteia orbii!
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Caragiale, o satiră cu țintă clară: regele Carol I.
Satiră democratică
Un împărat odinioară –
Și suveranii-s muritori! –
Avea din fire slăbiciunea
Că strănuta prea deseori.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Ion Luca Caragiale, o satiră despre „coconașii” care se dichiseau și se pudrau înainte de a ieși din lume.
I-am dat drumul de la moarte
Și, mă rog, priviți la el –
Fluture-ușurel la fizic,
La moral mai ușurel!
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Caragiale și umorul său proverbial.
Mandatul este visul,
Un vis realizat,
Când fără-ntârziere
Îl iei și l-ai scontat.
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Este satira cu care Caragiale a debutat în revista „Ghimpele” (În numărul din 16 decembrie 1873), sub pseudonimul „Car si Policar”. „Șarlă”, adică „javră”, „potaie”. E cu bătaie lungă, antisistem, ca majoritatea satirelor lui Caragiale.
(Poveste)
— Vezi toate poeziile și satirele lui IL Caragiale —
Să zâmbim cu Ion Luca Caragiale!
Era pe vremea când purtau
Cocoanele niște turnuri
Ș-un malacof piramidal
Și alte multe umpluturi…
— Vezi toate poeziile lui IL Caragiale —
Pentru că este ziua de naștere a lui Caragiale, hai să-l pomenim cum se cuvine! „Nu voi, stimabile, să ştiu de Europa d-tale, eu voi să ştiu de România mea şi numai de România… Progresul, stimabile, progresul!”. Ultima satiră, „Mare farsor, mari gogomani”, este şi cea mai cunoscută, publicată fiind sub pseudonimul „Farsor” în revista Protestarea, în 1906, la jubileul de 40 ani de domnie a primului rege al României.