ÎnFelșiChip
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Scurt comentariu: Ion Barbu nu a cochetat cu poezia populară, ci a speculat stratul balcanic al câmpiei dunărene. Muzele sale au fost mahalalele bucureștene și folclorul urban al lui Anton Pann.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, un poem inspirat de romanul „Craii de Curtea-Veche”, scris de Mateiu Caragiale. „În Cișmigiul de acum nouă ani se putea vedea o schimnică întunecată înșirând pe patru bănci la rând o stranie tarabă de smochine. Hula copiilor n-o tulbura din treabă. Vederea mea însă o scotea din minți: ulcele cu blesteme săreau după mine. Eu am botezat-o astfel. Însăși seara o vărsase din veacul fanariot”, scria, în 1929, Ion Barbu, în „Ultima oră”, într-un articol în care prea-mărea romanul lui Mateiu Caragiale. Dar hai să înțelegem și mai bine ce e cu acest poem. Iată ce spunea Eugen Lovinescu: „Strania domnișoara Hus, cu fantasticul ei descântec de nebună, de originalitate de expresie, este de o vigoare de notație și putere coloristică indiscutabile”. Poezia a fost inclusă în volumul „Isarlîk”.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul cu același nume, publicat în 1925. Intrăm, din nou, într-un microunivers fabulos (pe care îl regăsim, la altă scară, în viața de zi cu zi).
La râpa Uvedenrode
Ce multe gasteropode!
Suprasexuale
Supramuzicale;
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul „Joc secund” (1930).
E temniţa în ars, nedemn pământ,
De ziuă, fânul razelor înşală;
Dar capetele noastre, dacă sînt,
Ovaluri stau, de var, ca o greşală.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Un alt „joc secund” de la Ion Barbu. „Increatul” nu este nici mort, nici viu. Este nenăscut, preexistent formei.
Cu Treptele supui văditei gale
Sfânt jocul în speranţă, de pe sund,
Treci pietrele apunerii egale
Supt văile respinse, ce nu sunt.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Intrăm într-o lume uimitoare. În umezeală, în starea primordială. Între lăstari și vrejuri. Când a fost trimisă spre publicare, în 1921, editorul a considerat că este vorba despre o poezie pentru copii. Altfel, sursa de inspirație este o întâmplare din copilăria lui Ion Barbu, care chiar a găsit într-o zi, pe drum, un melc înghețat.
Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari;
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Scunzi, peltici,
Numai eu, răsad mai rău
Dintr-atâţia (prin ce har?)
Mă brodisem șui, hoinar.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Intrăm din nou în „oglinda mântuitului azur”, în jocul secund al lui Ion Barbu. Adică în lumea „de dincolo”, în lumea poeziei.
Curcanii au mutat pe soare şirul
De gâturi cu, nestinşi, cartofii roşii.
La cerul lăcrămat şi sfânt ca mirul
Rotunzi se fac şi joacă pântecoşii!
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Ion Barbu, din volumul „Joc secund”.
Mire, văzut ca femeea,
Cu părul săpat în volute,
De Mercur cumpănit, nu de Geea,
Căi lungi înapoi revolute;
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Sunt numai o verigă din marea îndoire,
Fragilă, unitatea mi-e pieritoare; dar
Un roi de existențe din moartea mea răsar,
Și-adevăratul nume ce-l port e: unduire.
— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Este poemul cu care Ion Barbu deschide volumul „Joc secund”. Sunt două strofe care – spunea George Călinescu – definesc însăși poezia.
Din ceas, dedus adîncul acestei calme creste,
Intrată prin oglindă în mîntuit azur,
Tăind pe înecarea cirezilor agreste
În grupurile apei un joc secund, mai pur.