ÎnFelșiChip
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
François Villon a fost expluzat din Franța în 1463, la vârsta de 32 de ani, pentru nelegiurile făcute de-a lungul timpului (printre care și un omor).
Ori vinzi înscrisuri de iertare,
Ori eşti la cărţi şi zar trişor
Sau călpuzan, tot la frigare
Ori în ulei se fierb şi mor
Sperjuri, procleţi de teapa lor,
Hoţi, japnici şi orice mişel:
Ce crezi, unde-s prăzile lor?
Toate-s la crâşme şi bordel.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
François Villon și una din baladele sale memorabile.
Chiar de le ştim că sunt limbute
Pe florentine, veneţiene,
La zvonuri tare pricepute,
Chiar şi bătrânele viclene,
De-ar fi lombarde ori râmlene,
Ori genoveze, ştiu precis,
Nici piemonteze ori savoiene,
N-au plisc mai bun ca la Paris.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
François Villon, continuarea celebrului poem „Balada doamnelor de altădată”.
Unde-i Calist al treilea, care
Ca ultimul cu-acest blazon
Doar patru ani fu papă, oare?
Alfons, rege în Aragon
Sfiosul duce de Bourbon,
Şi Artus, duce de Bretaigne,
Carol, al şaptelea pe tron?
Dar unde-i mândrul Charlemagne?
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
„Ballade des dames du temps jadis” („Balada doamnelor de altădată”) este o poezie a lui François Villon din 1533, care celebrează femeile celebre din istorie și mitologie. Este scris în format de baladă cu formă fixă și face parte din colecția „Le Testament”. A fost parodiată de Geo Dumitrescu, în poemul „Cântec de nucă verde”.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
De suliţă, de lance aruncată,
de ghioagă şi de buzdugan strunjit,
de bardă, de săgeată ferecată,
de paloş, de baltag şi de cuţit,
de ţeapă şi de furcă otrăvită,
de iatagan, de cange, de custură
şi de bandiţi pândind la cotitură
să fie daţi grămadă la pământ,
străpunşi în inimi, sfărtecaţi pe rând,
tăiaţi la beregăţi să-i rupă chinul
şi-n fund de iad să stea cât mai curând
crâşmarii care ne botează vinul!