— Vezi toate poeziile lui Ion Barbu —
Intrăm într-o lume uimitoare. În umezeală, în starea primordială. Între lăstari și vrejuri. Când a fost trimisă spre publicare, în 1921, editorul a considerat că este vorba despre o poezie pentru copii. Altfel, sursa de inspirație este o întâmplare din copilăria lui Ion Barbu, care chiar a găsit într-o zi, pe drum, un melc înghețat.
După melci
Dintr-atâţia fraţi mai mari:
Unii morţi,
Alţii plugari;
Dintr-atâţia fraţi mai mici:
Prunci de treabă,
Scunzi, peltici,
Numai eu, răsad mai rău
Dintr-atâţia (prin ce har?)
Mă brodisem șui, hoinar.