ÎnFelșiChip
Duiliu Zamfirescu, un poem scris în Italia, la Frascati (regiunea Lazio), în 1889. Poetul era detașat de Ministerul de Externe ca secretar de legație la Roma. Poezia de față face parte din volumul „Alte orizonturi”.
De-a pururi trist, în mijlocul câmpiei,
Voinicul bou privește înainte,
Cu ochii mari, cu sufletul cuminte,
Ca un simbol antic al poeziei.
Din volumul „Alte Orizonturi”, 1894. Poezia a fost scrisă în Atena, cu doi ani mai devreme.
Sărmanul vultur aripa-și întinde
Rănit în luptă;
În zboru-i greu, o pană se desprinde
Din aripa-i pe jumătate ruptă.
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
Altfel arăta iarna în 1888…
Frigul, scriitor pe geamuri
Cu zăpezile se joacă
Şi le schimbă-n promoroacă
Atârnând ciucuri pe ramuri.
Cea mai importantă contribuție a sa la literatura română o reprezintă romanele sale din Ciclul Comăneștenilor (Viața la țară, Tănase Scatiu, În război, Îndreptări și Anna).
Fugind de tot: de lume şi de tine,
Mă duc să dorm pe-ntidere de ape;
Acolo groapa vântul să mi-o sape;
Amurgul serii cadă peste mine.
A fost secretar general la Ministerul de Externe în 1906 și ministru de externe în guvernul Averescu (13 martie – 13 iunie 1920).
Adio, dulcea mea durere
Ce-atât de mult m-ai chinuit.
Te las, că nu mai am putere
Să te urmez pân-la sfârşit.