
Tu, cel ce cauți prin păduri lumină,
Oprește-ți pasul și uimirea când
Un vânt ciudat se va stârni în crâng,
Să scuture frunzișul plin de vină.

Tu, cel ce cauți prin păduri lumină,
Oprește-ți pasul și uimirea când
Un vânt ciudat se va stârni în crâng,
Să scuture frunzișul plin de vină.

Să-ți ningă-n suflet doar cu flori de mai,
Iar noaptea să se-îngroape-n zi de vie,
Când cel ce ești – dar n-ai fi vrut să fie –
Zâmbește trist prin geamul de tramvai,

Sunt cel ce apasă trăgaciul zâmbind!
Sunt expert în iubire și-n domeniul balistic,
În veacul acesta stupid de artistic,
În ținta mea mare aș vrea să-i cuprind
Pe ce-i ce-o apucă pe căi netezite.
Vânez doar lichele și moace hlizite
Și-s mulți pretendenți ce frica mi-o știu:
Mereu port pe țeavă un glonț cenușiu!
(Andrei Pospai)

Vibrații noi și întâmplări secunde,
Adio, ți se vede căptușeala,
În regulă, rămâi tu cu greșeala,
Iar eu rămân în dedublări fecunde.

Când iarna mă pețește cu furii tenebroase,
Îmi plâng inflorescența în muguri de angoase.
Atunci apari, iubito, nălucă peste miriști,
Și-ncet să-mi cureți trunchiul de rele și neliniști.

Prin holurile gării de apoi,
Proscrișii stau degeaba pe la cozi,
Biletele s-au terminat de joi,
E doar un teatru ieftin cu irozi,

Preajma clocotește difuz
A bucurie încă nebănuită

Nu măsura căderea dintre noi
În metri pe secundă la pătrat,
Să te îmbraci în reguli e păcat,
Învață zborul și măsoară-apoi…