
Fata din Est
Un gând se înalță din pântec de munte
Iar dorul i-l cântă un clopot din turn,
În opturi dansează trei iele oculte,
La ceruri se roagă un rob taciturn,
Un gând se înalță din pântec de munte
Iar dorul i-l cântă un clopot din turn,
În opturi dansează trei iele oculte,
La ceruri se roagă un rob taciturn,
Poiana lui Iocan s-a mutat, de ceva timp, la răscrucea vânturilor care împrăștie în nordul Capitalei înțelepciune. De la sud-vest arde Băltărețul, dinspre nord-est îngheață Crivățul, așa că fiecare își poate alege aerul potrivit – după facultăți, după crezuri.
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
Și-au venit amiezi de zori
Și-au adus calde ninsori.
În lutul cald fântână o să-mi sape,
Din ceruri o să plouă și-o să tune,
Iar taina nopții grele mi-o va spune
Un cerb ce va veni să se adape,
Să amorțească primăveri în noi,
De lapovița toamnei să-avem parte,
Tu descifrează-mi taine dintr-o carte
Și să-așteptăm solstițiul iernii-n doi.
Oraşul se scaldă în umbre prelungi pe sub creste de blocuri,
Prin albii de piatră înoată-n amonte primii rechini,
Casierele ţării trec intersecţii în ropot de tocuri,
În zare se-înalță spre ceruri un stol de maşini,
Melancolii de trunchiuri fără frunze,
Uite cum crengile au uitat muzica foșnetului…
Daca te-ai săturat de atâta toamnă,
Suflă spre mine și porția ta de ceață,