ÎnFelșiChip
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Păstorel Teodoreanu, din volumul „Cântece de ospiciu”. O parodie după poezia cu același nume, scrisă de Traian Demetrescu, ajunsă celebră în interpretarea lui Jean Moscopol.
Am văzut pe dracul roș
Care inimile spurcă,
Cu picioare de cocoș
Și cu-un bou bălțat în furcă.
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
O poezie de dragoste frumoasă! Păstorel Teodoreanu, din „Foi îngălbenite”.
Te-am urmărit, ascuns între perdele,
De chipul tău, cu ochii plini de sete.
Și ți-am săpat albastre odelete
Pe mozaicul fanteziei mele.
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Păstorel Teodoreanu, din volumul „Foi îngălbenite”, 1938.
Ți-ai aplecat astrala ta privire,
Lăsând din ea o rază de senin,
Să lumineze cupa mea de vin,
Înălbăstrind cristalul ei subțire.
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Păstorel Teodoreanu, o poezie de dragoste din volumul „Cîntecele toamnei”.
În noaptea asta de miresme plină
Și multe prăbușiri de nori de zgură,
De cine-am fost zvîrlit, fărîmitură,
Sub chiparoși funebri, în grădină?
Păstorel Teodoreanu, din „Cântecele toamnei”.
O frunză uitată de toamnă
Acopere-n ape o stea,
Şi luna, a toamnelor Doamnă,
Împrăştie aur pe ea.
Păstorel Teodoreanu, din volumul „Cântecele toamnei”.
Tăcerea putredă din parc,
Din întomnatul parc,
Tăcerea putredă din parc,
A-ncremenit sub lună.
Al. O. Teodoreanu (Păstorel), din volumul „Cântecele toamnei”.
Razele lunii,
Molcom căzând,
Apele mării adânci nu turbură.
Sufletul meu
A şoptit:
Te iubesc.
Al. O. (Păstorel) Teodoreanu, din volumul „Cântece de ospiciu”.
În fundul câmpului de-aici,
În nopți de toropeli mocnite,
Plesnesc harbuji și ies pitici,
Cu bărbi ca mături încâlcite.
Al. O. (Păstorel) Teodoreanu, din volumul „Foi îngălbenite”.
Nimic nu vrea ființa ta să-mi spuie:
Nici rău, nici bun, nici dulce, nici amar.
Și ochii tăi de mica neagră par,
Împodobind orbite de statuie.
— Vezi toate poeziile lui Păstorel Teodoreanu —
Al. O. Teodoreanu (Păstorel), la limita dintre poezie și epigramă. Din volumul „Caiet”, 1938.
Cântat-am vinul şi-l băui pre el,
Şi-aşa, precum din flori slăvitul soare,
Cules-am toată roua din pahare,
Voios ca cel din urmă menestrel.