
Rebecca desenează
Rebecca desenează timpul
Și murmurul ploilor de vară căzute peste flori
O mână cu picături de lumină, un pumn cu petale de soartă –
Rebecca trasează limita culorilor dincolo de visul omenesc
Rebecca schițează tremurul fulgilor de nea
Dintr-un colț în altul al unei pânze aflate la început de drum, răsar muguri de roșu aprins
Din loc în loc, prinsă în dansul zăpezii, cu degetele ei iscusite, aruncă stele reînviate de dor
Vâltoarea albastră a cerului plimbat prin jurul vieții de fluturi și copii se scurge iarăși printr-un vârf de creion grațios
Rebecca știe gândul lumii de mâine în galben lung până la creștetul soarelui viitor
Mai departe de atât, începe să prindă contur și celalalt univers din desenul ei
(Raluca Pospai)