Comentariu/rezumat: „Alexandru Lăpușneanul” este o nuvela istorică, scrisă și publicată de Constantin (Costache) Negruzzi (1808-1868) în anul 1840, în revista Dacia Literară.
Politician pașoptist, Costache Negruzzi s-a îndrăgostit definitiv de literatură în anul 1821, când, refugiat în Basarabia din cauza războiului, face cunoștință cu celebrul poet rus Aleksandr Pușkin. De altfel, Negruzzi a debutat în literatură cu traducea celebrei poezii Șalul negru, scrisă de același Pușkin. Dar apogeul l-a atins cu lucrearea „Alexandru Lăpușneanul”, una dintre cele mai importante nuvele din istoria literaturii române.
Nuvelă – Specie literară a genului epic, mai amplă și mai complexă decât schița, mai scurtă și mai simplă decât romanul, care înfățișează un episod semnificativ din viața unuia sau mai multor personaje (prezentate în mediul lor social).
Cine a fost Alexandru Lăpușneanu
Înțelegerea deplină a nuvelei necesită o mică incursiune în istorie. Așadar, în anul 1561 domnitorul Alexandru Lăușneanu este învins și detronat de Iacob Eraclide, poreclit Despot Vodă. Acesta era sprijinit de habsburgi şi de nobilimea polonă.
Bătălia a avut loc la 18 noiembrie, în satul Verbia (județul Suceava). Atunci, ienicerii lui Lăpușneanu au fost trădați de cavaleria lui Moțoc, care s-a alăturat inamicilor.
Abia acum intrăm în acțiunea nuvelei: Despot Vodă este ucis de Ștefan Tomșa, care devine domnitor al Moldovei în anul 1563. Dar Lăpușneanu vine cu trupe turcești pentru a redobândi tronul, după ce plătește o avere turcilor pentru a fi recunoscut, încă o dată, domnitor.
Nuvela
Nuvela este împărțită în patru capitole, ale căror titluri sunt, în fapt, motto-urile care au rămas celebre în literatura română.
Intriga este următoarea: Lăpușneanu îi ademenește pe boieri la un ospăț și îi ucide cu sânge rece.
Vă învităm, în continuare, să citiți textele integrale al celor patru capitole, însoțite de comentarii și rezumate:
Curpins:
1. Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu…!
4. De mă voi scula, pre mulți am să popesc și eu…
— Citește și „Ion, de Liviu Rebreanu. Comentariu” —