Categorii
Povești, basme și povestiri pentru copii

Cuibul de păsărele, de Cezar Petrescu

Cuibul de păsărele, de Cezar Petrescu

— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —

Cezar Petrescu, o nuvelă din volumul „Năluca”, publicat în anul 1981 la editura „Ion Creangă”.

Citiți, în continuare, textul integral. Vă dorim lectură plăcută!

Cuibul de păsărele

–        Ssst! Pășește încet! îmi spune în șoaptă Gheorghiță, ducând degetul la buze. Am călcat după el în vârful picioarelor.
Eram în luncă, astă-primăvară… Gheorghiță trecu pe sub crengi, dădu nuielele la o parte și, în sfârșit, îmi arată:
–        Aci e cuibul!
M-am înălțat să privesc, cu inima ticăind. Nu văzusem niciodată un cuib de păsărele. Dar nici nu m-am gândit vreodată că o pasăre poate înfăptui o asemenea minune. Cuibul era mic. Pe dinafară, zidit cu paie și crenguțe subțiri, prinse între trei ramuri de copac. Pe dinăuntru, căptușit cu puf fin, ca un ulcuș de vată. Iar în cuib, patru ouă albastre, cât patru bomboane. Am vrut să le ating. Gheorghiță m-a oprit.

–        Lasă-le, te rog. Au coaja atât de subțire, încât e destul să le atingi, că se sparg. Ar fi păcat. Mai bine venim peste două, trei săptămâni, să vedem puii.
În jurul nostru, o păsărică zbura speriată. Piuia plângătoare. Poate se tmea să nu-i stricăm cuibul.
–        Vezi tu? îmi spune Gheorghiță. Dacă ne-am atinge de cuib, chiar dacă nu spargem vreun ou, pasărea tot l-ar părăsi. Și-ar face alt cuib, mai sus, în altă parte, unde să nu-l ajungă nimeni.

Am plecat. Păsărica a cobotât îndată. Să se așeze în cuib și să clocească.
După o lună, m-am dus din nou cu Gheorghiță în luncă, la cuibul pe care numai noi îl știam. Am pășit tot așa, în vârful picioarelor. Ne-am înălțat printre crengi, să privim. În locul celor patru oușoare, se aflau patru pui de păsărică. Mici, golași, și cu capetele mari, cu pliscurile scurte, late și albicioase, să spun drept că nu erau prea frumoși.
–        Peste două săptămâni să-i vezi! mă sfătui Gheorghiță. Atunci ai să-ți dai seama și tu cât de drăgălași pot deveni urâcioșii aceștia.
Pasărea zbura în jurul nostru. Veni cu un viermișor în plisc. Toți puii căscară ciocurile lacome. Pasărea dădu viermișorul celui mai slab și mic. Pe urmă se așeză pe marginea cuibului, cu fața spre noi și cu aripioarele zbârlite, gata să-și apere copiii.
–        Fii fără grijă, am spus noi. Nimeni nu-ți vrea răul. Am venit numai să-ți vedem cuibușorul tău minunat și urâcioșii aceștia care nu se mai satură mâncând.
Pasărea parcă a înțeles cuvintele noastre. Și-a strâns aripile. A văzut că nu aveam gânduri rele.  Mai târziu am trecut iar prin luncă. Puii erau mărișori și nu mai erau urâți. Cu penele lucoase și cu ochii ca mărgelele negre, ne-au primit speriați cu o larmă de piuituri, parcă dădeau turcii. Se aflau numai trei.
–        Pe celălalt, desigur, l-a luat mama lui cu dânsa, să-l învețe să zboare, spuse Gheorghiță.

Era adevărat. După cțteva clipe, păsărica s-a întors. Alături de dânsa venea zburând și puiul. Dar zbura amețit și ostenit. De două ori a căzut pe jos și iar s-a ridicat, până să se poată agăța de marginea cuibului. Gheorghiță s-a apropiat. A scos din buzunar un pumn de semințe de cânepă și le-a presărat în cuib. Păsărelele nu s-au mai speriat. Poate știau acum să suntem prietenii lor.
Dar iată că a sosit toamna. Am fost zilele trecute prin luncă. Toate frunzele erau scututrate. Lunca pustie. Ne-am apropiat de cuib. Cuibul se afla părăsit și rece. Păsărelele au zburat departe, spre alte țări cu soare mai cald. A început ploaia din cerul posomorât. Printre crengile goale, cuibul negru părea acum un ghem urâcios. Unde mai este cântecul vostru, voioase păsărele? Pe unde vă sclipesc ochii voștri mici, așa cum sunt mprgelele negre?
Ce urâtă e ploaia! Ce tristă e toamna! Ce pustie e lunca!

Sfârșit

(Cezar Petrescu)

— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Cuibul de păsărele, de Cezar Petrescu”