— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —
Mic comentariu / rezumat: Cezar Petrescu, o nuvelă din volumul „Năluca”, publicat în anul 1981 la editura „Ion Creangă”. Doi prieteni se întîlnesc întâmplător, iar unul dintre ei îi propune celuilalt să fure pepeni de la un vecin din grădină.
Dar celălalt refuză să ia parte la „furtișag”. Evident, hoțul este prins și va plăti pentru fapta sa.
Citiți, în continuare, textul integral. Vă dorim lectură plăcută!
Niculae la pepeni…
Așa că n-ați văzut niciodată un pepene făcând cu ochiul? Nici eu n-am văzut. Mai întâi, cum să facă un pepene cu oachiul, când el n-are ochi?
Totuși, Niculae m-a oprit săptămâna trecută șă-mi spună:
– Ionică dragă, nu mai am pace de ieri. Am trecut pe lângă grădina lui nea Pandele și niște pepeni grozavi mi-au făcut mie cu ochiul. Nu mă las până ce n-oi da iama prin ei.
Am înțeles cum i-au făcut pepenii cu ochiul lui Niculae. Și am înțeles că e pec ale să săvârșească o faptă rea. Să fure.
– Niculae! Niculae! Nu te văd bine. Mă tem că după ce ți-au făcut pepenii cu ochiul, sre să-ți joace și gârbaciul lui nea Pandele pe spinare. Știi că nu e de glumit cu dânsul.
– Fugi de-aci, Ionică! Ești un fricos. Așa te-am știut întotdeauna.
– Nu-s fricos, dar sunt cinstit. Ne e mai cuminte să aduni bani și să cumperi un pepene, doi, în loc să furi?
– Eh! Cum mai vobești și tu! Parcă dacă iei un pepene, doi, înseamnă că furi. Furi un bou, o pungă, o haină… Dar cu un pepene, înseamnă că-ți potolești o poftă și nimica mai mult. Mergi cu mine diseară?
– Ferească-mă Dumnezeu! Mai bine cumpăr. Sau dacă n-am bani, cer lui nea Pandele.
– Ți-am spus că ești fricos și un prost. Rabdă sănătos. Bună ziua.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Niculae a plecat mânios, fiindcă n-am vut să mă fac tovarăș la furtișagul lui.
Seara, târziu, mă întorceam cu tata de la fân. Uitasem de pepenii lui Niculae. Mi-am adus aminte, când treceam în vale, pe lângă grădina lui nea Pandele, la pârâu. Era întunric beznă. Și-o tăcere de se auzea cum suflă vântul prin firele de iarbă.
Deoadtă aud:
– Valeu! Aoleu! Lasă-mă, nea Pandele! Aoleo!
Și poc! Și câinii lătrând. Și în câteva clipe o zarvă de glasuri și de șătrături umplu toată valea.
“Acesta e Neculae! mi-am spus eu. I s-a înfundat cu pepenii lui.”
Tata se întoarse spre mie și zise:
– Hai să vedem ce s-a întâmplat. Iar a prins Pandele vreun mușteriu la pepeni.
Pășim noi peste straturi, prin întuneric. Ajungem la coliba unde păzea, noaptea, nea Pandele. Lângă foc, Niculae, legat burduf, plângea cu nasul în țărână.
– Iată hoțomanul care-mi strică mie de o săptămână pepenii! rosti nea Pandele, ridicându-se în picioare și venind spre tata cu mâna întinsă. Bine că am pus gajba pe el! De o săptămână îl pândeam…
– Zău, nea Pandele, că e întâia oară când încerc, se jură Niculae. Au furat alții. Eu până acum nici nu am ștut că sunt pepeni în grădina dumitale.
– Taci acolo, hoțomanule! se răsti nea Pandele. Niculae tăcu. N-avea încotro. Eu știam că nu furase până acum. Dar cine îl mai putea crede? Hoțul, odată prins, trage păcate pentru toți hoții.
– Să vedeți, începe să povestească nea Pandele. Mi-a stricat zece pepeni. I-a încercat cu briceagul. A trecut de la unul la altul. Mai mare jalea. Bunătate de pepeni. Dar îi vin eu de hac! I-am tras vreo șașe gârbace bune. Îl țin legat până mâine dimineață. Iar mâine, cum e duminică, îi leg toți cei zece pepeni de gât, de jur împrejur, și îl duc așa în fața primăriei. Să-l vadă toată lumea…
Așa a spus nea Pandele și ș-a ținut de cuvânt. A doua zi, vă jur că nu-I mai făcea nici un pepene cu ochiul lui Niculae, deși avea zece la gât, atârnând ca pungile guștașilor.
Uitam să adaug că aseară, când am plecat de la nea Pandele, el mi-a dat un pepene fără să-i cer. Un pepene gustos cum n-am mâncat niciodată. Dulce ca zahărul și parfumat ca mierea.
Atunci am mulțumit lui nea Pandele. Dar am mulțumit mai ales cerului, că nu m-a dus în ispită. Altfel îi țineam tovărășie lui Niculae, să ajung de ocara satului.
– Sfârșit –
— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —
2 răspunsuri la “Niculae la pepeni…, de Cezar Petrescu”
[…] Cezar Petrescu, o nuvelă din volumul „Năluca”, publicat în anul 1981 la editura „Ion Creangă”. […]
[…] (Cezar Petrescu) […]