— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —
Mic comentariu / rezumat: Cezar Petrescu, o nuvelă din volumul „Năluca”, publicat în anul 1981 la editura „Ion Creangă”.
Un text sensibil, în care un câine flămând își dovedește iscusința și reușeșete să capete și mâncare, dar și bunăvoința oamenilor.
Citiți, în continuare, textul integral. Vă dorim lectură plăcută!
Câinele isteț
În partea de miazăzi a Franței, într-un orășel neînsemnat, se afla un birt sărăcăcios. Acolo se adunau, la vremea mesei, muncitorii de la o fabrică vecină. Erau lucrători săraci și nu le dădea mâna să se înfrupte din multe feluri. Așa că ștergeau cu miez de pâine sosul farfuriior până ce nu mai rămânea nimic pe urma lor.
În preajma birtului se oploșise un câine slab și flămând ca vai de el. Dădea târcoale meselor, dar nu se alegea cu mare lucru. Abia înfuleca, pe ici-colo, câteva firimituri căzute pe sub scaune. Să capete un os ori o bucată muiată în sos gras, nici vorbă de așa ceva! Câinele se lingea pe bot și își strâmbase gâtul, tot așteptând să se milostivească vreun mușteriu.
De la o vreme, băgă el de seamă cum merge orânduiala birtului. Ca să-și împuțineze cheltuielile, stăpânul nu tocmise nici un băiat ori o fată de serviciu. Fiecare mușteriu se ducea singur la oblonul dinspre bucătărie, suna un clopoțel, își căpăta porția și pleca la masa cu farfuria plină.
“Hm! își spuse câinele în sine, într-o bună zi. Mi se pare că e rost să mă înfupt și eu dacă voi avea puțin noroc.”
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Zis și făcut. A așteptat până ce au plecat muncitorii de la masa. Apoi s-a apropiat de oblong și a tras cu dinții de frânghia clopoțelului. Clopotul a sunat, oblonul s-a deschis și bucătăreasa a pus, ca de obicei, o farfurie plină cu mâncare pe pervazul oblonului. Nu s-a uitat să vadă cine sunase. Știa că lucrătorii sunt nevoiași, dar cinstiți; după ce mâncau, fiecare trecea la tejgheaua birtașului să-și plătească porțiile.
Câinele se cățără până la farfurie, înfulecă mâncarea cu mare poftă, și după ce s-a lins pe bot a plecat frumușel la plimbare.
Așa azi, așa mâine, așa o săptămână. Începuse să se îngrașe. Era el cel mai credincios mușteriu al birtului.
Dar cum urciorul nu merge de multe ori la apă, într-o zi pungașul a fost prins. Cea dintâi pornire a birtașului l-a îndemnat să apuce mătura de coadă și să-i dea vinovatului o lecție strașnică. Însă iscusința animalului îl înduioșase. Nu-l alungă și nici nu-l luă la rost.
Din acea zi îi îngădui să-și ia porția lui pe față, odată cu mușteriii din fiecare zi.
Câinele venea, suna clopoțelul, își căpăta porția, apoi trecea pe la tejghea clătinând din coadă, în semn de mulțumire. E drept că își plătea demâncarea acum, păzind birtul și curtea de hoți.
– Sfârșit –
— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —
Un răspuns la “Câinele isteț, de Cezar Petrescu”
[…] (Cezar Petrescu) […]