Categorii
Respect pentru poezie

Simfonii de toamnă, de Claudia Millan-Minulescu

Claudia Millan-Minulescu, din volumul „Garoafe roșii” (1914). Un poem trist și sensibil, care deplânge soarta amantei părăsite.

Un alt simbolist, Traian Demetrescu, are un poem intitulat „Simfonie de toamnă”.

Simfonii de toamnă

Mă duc spre țara unde chiparoșii
Presară umbre-albastre, parfumate,
Și unde își înalță nuferi roșii
Din ape verzi petale sângerate…

De-acuma plec, mă doare-n suflet zborul
Cocoarelor pornite într-acolo,
Ducând cu ele viața și amorul:
Ofrande albe zeului Apollo…

În urma lor se stinge o bacantă,
În plâns nervos – corolă de opale –
Smulgând cununa frunzelor de-acantă,
În tremurarea degetelor pale…

De-acuma plec: mă cheamă melodia
Tremurătoare-a strunei de ghitară…
Știți voi ce sete simt de poezia
Ce poartă-n sân eterna primăvară?…

Mă duc: sub cer senin sorbi-voi sărutarea
Ce blânda adiere în zbor o poartă,
Și-n urma mea, atâta doar: uitarea
Așterne-se de-acuma peste-o moartă.

II

Aud tremolul coardei de vioară,
În freamătul pădurilor murinde,
Și-mi pare plâns de palidă fecioară,
Ce-acum – amantă – tuturor se vinde.

Ea a venit cu corpu-ascuns în haină,
Lăsând în cale urme de sandale;
Dar voi, amanți, ați răscolit o taină
Ce adormise-n visurile sale!

Și însetați de forma tinereții,
Desprinsu-i-ați mantaua de pe umăr
O! parc-ați vrut să-i luați respirul vieții,
În focul sărutării fără număr.

Și gura ei v-a-ntins-o tuturora,
În patima iubirii dăndu-și sânii
Voi ați golit nectarul din amfora
Din care se-adăpau de mult păgânii!

…………………………………………………………

Târziu, în violetul înserării,
Când amintirea-n zbor de aripi trece,
Ea, singură, in liniștea uitării
Își simte ochii stinși – și mâna rece.

În freamătul frunzișurilor pale,
E cântul unor vremi ce o-nfioară,
Ca un concert al cărui tril agale
Se stinge pe o stranie vioară.

A! Voi v-ați dus spre funduri de alee,
În gânduri cizelând o poezie
Dar n-auziți? Vă cheamă o femeie
La cea din urmă clipă de beție!

Eu nu mai plec; ci lângă ea rămâi
Ca-n vremea fericirii de-altădată;
Rămâi ca să-i veghez la căpătâi
Amantei care moare înșelată!…

(Claudia Millan-Minulescu)

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Simfonii de toamnă, de Claudia Millan-Minulescu”