Scurt comentariu: Claudia Millan-Minulescu, volumul “Cântări pentru pasărea albastră” (1922). Soția lui Ion Minulescu, aici într-o vervă simbolistă.
Ea mizează pe semnatica pur simbolistă, însă introduce în „cetatea poeziei” termeni forțați și stări mult prea exaltate.
Toamnă
Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,
Cum fiecare frunză e-o inimă bolnavă –
Cu leziuni de unghii și picături de sânge?
Și-n mine bate-o frunză, ciudată și firavă,
Ce sub capriciul vremei se leagănă și plânge…
Simt trupul meu cum soarbe miresmele de moarte
Și cum își distilează parfumul diafan,
Pe mobile și statui, pe stofe și covoare,
Și-ntrezăresc pădurea culcată pe divan,
Alăturea de mine, cum tremură și moare…
Respiră încăperea arome vegetale:
De paltin, de mesteacăn, de brad și de arțar…
Iau eu, cu mâini pătate de toamna-nsângerată,
Beau sufletul pădurii și-aud bătând mai rar,
În peisagiul vieții, o frunză-ntârziată.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
3 răspunsuri la “Toamnă, de Claudia Millan-Minulescu”
[…] Claudia Millan-Minulescu (21.02.1887 – 21.09.1961) – poetă cu “o viziune decorativă a lumii”, soția poetului simbolist Ion Minulescu (din 1914). Poezia este din volumul “Cântări pentru pasărea albastră” (1922) […]
[…] comentariu: Claudia Millan-Minulescu, din volumul „Garoafe roșii” (1914). Un poem cu accente simboliste […]
[…] (Claudia Millan-Minulescu) […]