Năluca, de Cezar Petrescu

— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —

Mic comentariu / rezumat: Cezar Petrescu, o nuvelă care dă titlul volumului „Năluca” (1981). Povestea este, în sine, tristă: pădurarul găsește un pui de căprioară și o duce acasă. Toată lumea o îndrăgește și devine punctul de atracție al gospodăriei.

Dar fiorul libertății îî dădea mereu târcoale „Nălucăi”, așa cum fusese botezată căprioară. Natura își striga drepturile. Iar animalul fuge, până la urmă, în codru.

Citiți, în continuare, textul integral. Vă dorim lectură plăcută!

Năluca

Când pădurarul a adus-o din codru, era un pui mic și fricos. Cu ochii mari și umezi, se uita rugându-se la toți, gata să fugă. Dar cu vremea se îmblânzi. Înțelese că nimeni nu-i voia răul. Începea să vină singură la donița cu lapte. Ziua stătea ascunsă în tufișurile de zmeură din livadă. Seara răspundea la chemarea noastră, când îi întindeam câte o bucată de zahăr.
Fiindcă fugea atât de sprinten, tata a botezat-o „Năluca”. Iar Năluca își cunoștea numele.
Toate vietățile din ogradă: câinii, păsările și pisicile erau acum disprețuite de noi. N-aveam altă grijă decât de Nălucă. ,,Ce face Năluca?” „Unde s-a ascuns Năluca?” „I-a dat cineva lapte astăzi?” Așa a crescut în mijlocul nostru.
Tata spunea chiar că s-a îmblânzit prea repede. Parcă îi părea rău ca o vede amestecându-se laolaltă cu toate animalele domestice și că a uitat atat de repede libertatea pădurii.
E adevărat că uneori se oprea sub umbra nucilor din livadă, cu urechile ciulite și cu nările umflate în vânt. Mirosea adierile aduse din poienile codrului. Atunci, ochii ei erau mai umezi și pășea mai încet, cu botul în pământ. Năluca era tristă. Nu mai răspundea la chemarile noastre. Nici nu voia să se atingă de bucata de zahăr pe care i-o întindeam în palmă. Într-o seară, când cineva a uitat poarta deschisă, Năluca a fugit. A doua zi, culcușul era gol.
În zadar am căutat-o toți în grădină. În zadar am nădăjduit că poate se întoarce la donița cu lapte. Năluca plecase pentru totdeauna. Livada a rămas tăcută. Nu mai răsuna de fuga noastră, când ne jucam de-a ascunsul cu puiul de căprioară.
Ne-am întors iarași la jocul cu pisicile și cu câinii. Iar vietățile domestice parcă spuneau:
„Vedeți? Tot la noi ați revenit. Numai noi suntem credincioase casei. Oricât ne alungați și ne chinuiți, noi rămânem aici, unde ne-am născut și unde vom muri.”
Cu încetul, Năluca a fost uitată.

Aseară, mă întorceam cu tata de la Prisaca Mărgineanului, prin padure.
Ziua cernuse o ploaie măruntă. În frunze, picăturile atârnau ca strălucitori cercei de cleștar. În razele soarelui jucau țânțarii de aur. În afară de sunetul lor subțire de aripi, nu se auzea niciun zgomot. În toată pădurea domnea o tăcere mare și rece, ca într-o biserică.
Deodată, în calea noastră, pe cărare, a apărut o căprioară. Am tresărit și noi. A tresărit și ea. Era o arătare atât de neașteptată!
Tata a șoptit:
– E Năluca!

Era, într-adevăr, Năluca. Fără să-mi dau seama, am întins pumnul strâns, așa cum o ademeneam altadată cu bucata de zahăr ascunsă. Căprioara șovăi o clipă. Se apropie, cu sfială. Poate își amintea și ea. Mai erau câțiva pași. Aproape să-i netezesc botul umed. Să-i prind gâtul cenușiu. Să-i mângâi capul mic pe care și-l supunea dezmierdarilor odinioară. Câțiva pași încă. Doi. Unul …
Și, deodată, Năluca nu se mai uită în ochii mei. Privi îndărăt, în codru. Se răsuci scurt, pe picioarele subțiri și zvâcni în goană, spre adâncul codrului. Înaintea noastră nu mai rămâneau decât crengile tremurând. Stropii din frunze, scuturându-se ca lacrimile.
Mâna întinsă după umbra ei a căzut neputincioasă.
Poteca pădurii ni s-a părut deodată atât de tristă! … Iar înserarea parcă s-a posomorât.

– Sfârșit –

(Cezar Petrescu)

— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —

Mergi la prima pagină

Povești, basme și povestiri pentru copii	Cele mai frumoase poezii de iarnă

Cele mai frumoase poezii de toamnă

Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)

Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai Eminescu	George Coșbuc	Lucian Blaga
George Topîrceanu	Octavian Goga	George Bacovia
Tudor Arghezi	Vasile Alecsandri	Alexandru Macedonski
Ion Luca Caragiale	Cincinat Pavelescu	Alexandru A. Philippide
Nichita Stănescu	Ion Minulescu	Marin Sorescu
Magda Isanos	Nicolae Labiș	Anton Pann
Adrian Păunescu	Geo Dumitrescu	Grigore Vieru
Ion Barbu	Otilia Cazimir	Păstorel Teodoreanu
Ion Pillat	Alexandru Vlahuță	Ștefan Augustin Doinaș
Ana Blandiana	Camil Petrescu	Dimitrie Bolintineanu

Proverbe românești explicate	Poezii de Andrei Pospai

Cele mai frumoase poezii pentru copii	Cele mai frumoase poezii dedicate mamei