
— Vezi cele mai frumoase poezii pentru copii —
— Vezi toate basmele și poveștile pentru copii —
Mic comentariu / rezumat: Nina Cassian, din volumul de versuri pentru copii „Prințul Miorlau” (1957). Iată o poezie care spulberă mitul elevului premiant!
Versurile sunt despre o „tocilară”, așa cum este supranumit, într-un limbaj colocvial, o elevă silitoare. Dar premiul întâi nu înseamnă totul. A învăța mecanic, a sta cu nasul în carte poate fi o pierdere de timp.
Cu nasul în carte
Cândva, într-o țară de foarte departe
Trăia o domniță, cu nasul în carte
Nimic nu vede, n-auzea ce se întâmplă
Citea fără preget cu un deget la tâmplă.
Și câte-un mierloi zicea:
– Hai cu noi în blânda pădure de cetini!
Domnița tăcea,
Țâfnoasă și rea,
Și nu avea niciun prieten…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Treceau anotimpuri cu soare și ploaie,
Cu ierburi și flori cu ninsori și pâraie.
Domnița cu nasul în carte întruna,
Uita cum e soarele, roua și luna.
Și n-avu-ncotro uita cum și ce
bogată e viața cea vie
Că soarele-i O
și luna e C,
atâta apucase să știe.
Domnița mândră era ca păunul:
– Mai multe ca mine nu știe niciunul!
Și nepăsătoare cu nasul în carte,
de tot ce e-n jur era foarte departe
Venea câte-un miel
intra în castel
zicând:
– Hai domniță la stână,
și vezi ciobănași
și urdă, și caș,
și cea mai gustoasă smântână!
– Mai lasă-mă, zău, cu prostiile tale,
La stâna-oi veni când găsi-voi cu cale
Acum nu-mi pasă de oameni și miei
Știu una și bună: să iau premiu-ntâi!
(Asemeni ciudate făpturi, mi se pare,
în clasa la voi se numesc tocilare)
(Nina Cassian)