Alfred Moșoiu, din volumul „Poezii” (1927). O plimbare prin Grădina Luxemburgului din Paris, un loc de mare inspirație poetică, îndeosebi pentru simboliști.
Pe unde ieri atâți amanți trecură,
Sub arborii aleelor deșarte.
Ca un narcotic dătător de moarte,
Pătrunde ploaia pic cu picătură
Și vântul toamnei vine de departe,
Și crăngile lovindu-le cu ură,
Cu-o mână parcă, frunzele le fură,
Cu-o alta mână, darnică, le-mparte,
Plâng apele uitatelor bazine,
Și plâng îndureratele regine,
Când geniul trist al lui Verlaine plutește..
În clipa asta de durere plină,
Satyrii vor să fugă din gradină,
Căci râsul lor brutal și surd rănește.
Video: Incredibila tinerețe a lui Brâncuși
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
(Alfred Moșoiu)
