
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
Scurt comentariu: Lucian Blaga, din volumul „Poemele luminii” (1919). Aici, poetul caută răspunsuri – concrete – la întrebările existențiale care l-au măcinat toată viața.
Cadrul este spectaculos, căci văzduhul este „topit ca ceara-n arşiţa de soare” și „curge” leneș.
Blaga nu găsește răspunsul în sistemele filosofice care încearcă să explice viața de atâtea și atâtea secole. Nici în fizica naturii, ci într-un lirism de moment, ca o revelație: pământul a răspuns prin bătăile de inimă ala iubitei.
Pământul
Pe spate ne-am întins în iarbă: tu şi eu.
Văzduh topit ca ceara-n arşiţa de soare
curgea de-a lungul peste mirişti ca un râu.
Tăcere apăsătoare stăpânea pământul
şi-o întrebare mi-a căzut în suflet până-n fund.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
N-avea să-mi spună
nimic pământul? Tot pământu-acesta
neindurător de larg şi-ucigător de mut,
nimic?
Ca să-l aud mai bine mi-am lipit
de glii urechea – îndoielnic şi supus –
şi pe sub glii ţi-am auzit
a inimei bătaie zgomotoasă.
Pământul răspundea.
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —