— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Mic comentariu: Francesco Petrarca, un sonet din volumul „Întru viața și moartea Madonei Laura” (1336-1369). Aici, iubirea este privită ca o pedeapsă care provoacă răni dureroase.
Cu toate acestea, poetul este dispus să-și ducă suferința până la sfârșit…
Privirea ei cea dulce mă săgetă, așa…
Privirea EI cea dulce mă săgetă, așa
Ca numai ea să-mi fie apoi balsam pe rană,
Și nu puteri de vrajă, și nu vreo buruiană,
Nici – pescuită-n mare – vreo piatră scumpă, grea.
Nimic nu-mi place. Numai privirea ei senină.
Un singur gând, ce duce la EA, mi-e alinare…
Știu, gândul ăsta, graiul să-l spună nu-i în stare,
Dar nu-i de vină graiul, ci gândul e de vină.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Adâncii și frumoșii ei ochi făcură-n mine
Durerile iubirii în veci biruitoare,
Căci inima mi-e rană și rana mea mă doare.
Adâncii ochi cu raze pătrunzător senine
Mi s-au ascuns în suflet și au aprins scântei;
De-aceea totdeauna voi pomeni de ei!
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Un răspuns la “Privirea ei cea dulce mă săgetă, așa… , de Francesco Petrarca”
[…] comentariu: Francesco Petrarca, un sonet din volumul „Întru viața și moartea Madonei Laura” […]