— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —
— Vezi toate poeziile pentru copii —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
Scurt comentariu: Vasile Alecsandri, din „Pasteluri” (1868). Un poem senzorial, plin de lumini contrastante, de o sonoritate aparte.
Parcă putem simți „gerul amar, cumplit”! Aceast tablou care surprinde neclintirea naturii se petrece noaptea, în miez de iarnă. Dar viața își continuă cursul firesc, iar în măruntaiele munților pândesc lupii înfometați.
Mezul iernei
În păduri trosnesc stejarii! E un ger amar, cumplit!
Stelele par înghețate, cerul pare oțelit,
Iar zăpada cristalină pe câmpii strălucitoare
Pare-un lan de diamanturi ce scârțâie sub picioare.
Fumuri albe se ridică în văzduhul scânteios
Ca înaltele coloane unui templu maiestos,
Și pe ele se așază bolta cerului senină,
Unde luna își aprinde farul tainic de lumină.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
O! tablou măreț, fantastic! … Mii de stele argintii
În nemărginitul templu ard ca vecinice făclii.
Munții sunt a lui altare, codrii – organe sonoare
Unde crivățul pătrunde, scoțând note-ngrozitoare.
Totul e în neclintire, fără viață, fără glas;
Nici un zbor în atmosferă, pe zăpadă – nici un pas;
Dar ce văd?… în raza lunei o fantasmă se arată…
E un lup ce se alungă după prada-i spăimântată!
— Vezi toate poeziile lui Vasile Alecsandri —
— Vezi toate poeziile pentru copii —
— Vezi cele mai frumoase poezii de iarnă —
