— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Mic comentariu: Serghei Esenin, un poem scris la 24 septembrie 1925, cu trei luni înainte de a se sinucide. Versurile provoacă tristețe, dar îndeamnă la meditație, la o înțelegere filosofică a vieții.
De altfel, întrebările existențiale l-au preocupat dintotdeauna pe poet, iar răspunsurile pe care le-a găsit i-au provocat numai suferință.
Conflictul poeziei îl reprezintă fuga din casa părintească, în raport cu întoarcerea în locurile natale. Din păcate, autorul înțelege că nu mai are ce face aici, că nu-l mai așteaptă și nu-l mai vrea nimeni.
Întoarcere (Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere)
Ceaţă, vânt, zăpadă şi tăcere,
Raza lunii fâlfâie tăcut.
Inima c-o molcomă durere
Îşi aduce-aminte de trecut.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Spulberat, omătul se despică.
Pe-aşa lună, eu, pe-ascuns ieşit.
Îndesându-mi cuşma de pisică,
Casa parintească-am părăsit.
Iarăşi sunt în locurile mele.
M-au uitat? Sau minte mă mai ţin?
Stau mâhnit, ca un gonit de rele,
Reîntors la vechiul meu cămin.
Cuşma mi-o frământ fără cuvinte,
Sufletul prin gânduri mi-l deşir.
De bunicii mei mi-aduc aminte
Şi de-nzăpezitul cimitir.
Toţi vom fi acolo… Poţi să sameni
Viaţa ta cu râs sau cu tumult…
Pentru asta trag aşa spre oameni
Şi-i iubesc pe toti atât de mult.
Pentru asta inima mi-i moartă
Când privesc al anilor prăpăd…
Vechea casă c-un dulău la poartă,
Parcă ştiu că n-am s-o mai revăd.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
