— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Un poem dedicat celor plecați dintre noi și ajunși „în vid”.
Aceste „firi repezi”, așa cum le spune Nichita, au alunecat în „rupturi de timp”, pentru că poetul propovăduiește un altfel de timp, unul care implică, cel puțin din punct de vedere sentimental, reversibilitate.
Voi repezi firi
Voi, repezi firi, cu cerul în afară,
cu ceru-ntins pe stele îndărăt,
în voie la oricine-i dat să moară
și înnegrit sub tălpi ca un omăt;
voi, strigăte îndată răsplatite
cu vid, pe margini foarte nins,
și ridicat pe mâini răcite,
cu podul palmei neîntins;
voi, cruci de lemn și îngropate
cu două brațe sub pământ,
lăsând privirilor mirate
un stâlp înaintând,
pun vorbă bună pentru voi, la mine,
rupturi de timp, cu ore lente,
întoarse-n inimă prin vine,
umplând tăcerea cu muțenii afluente.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
2 răspunsuri la “Voi repezi firi, de Nichita Stănescu”
[…] comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Un poem neomodernist și suprarealist […]
[…] (Nichita Stănescu) […]