— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Mic comentariu: Francesco Petrarca, un sonet din volumul „Întru viața și moartea Madonei Laura” (1336-1369). Un sonet despre o iubire neîmpărtășită. Poetul își deplânge sentimentele, transformate în adevărate obsesii.
Am obosit atâta gândind cum gândul meu…
Am obosit atâta gândind cum gândul meu
Nu obosi să-ţi fie doar ţie închinat.
Cum singur nu-mi curm traiul acesta blestemat,
Să scap de apăsarea oftatului meu greu
Cum – lăudându-ţi chipul şi zâmbetul anume,
Şi buclele, şi ochii la cari mă tot gîndesc –
Nu-mi osteneşte graiul, nici vorbe nu-mi lipsesc,
Că pot o zi şi-o noapte să te mai strig pe nume?
Cum paşii mei au încă puterea să-nsoţească
Mereu şi-oriunde urma şi umbra-ţi îngerească,
Pierzând zădarnic viaţa spre-a inimii ruină?
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Şi dacă stric atâta hârtie şi cerneală
Scriind de tine; dacă într-asta-i vreo greşeală,
De vină e Amor, nu arta mea-i de vină!
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
2 răspunsuri la “Am obosit atâta gândind cum gândul meu…, de Francesco Petrarca”
[…] comentariu: Francesco Petrarca, un sonet din volumul „Întru viața și moartea Madonei Laura” (1336-1369). Aici, […]
[…] (Francesco Petrarca) […]