
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
Scurt comentariu: Lucian Blaga, din volumul „Poemele luminii” (1919). Obsesia aceasta a cenușei – cuvânt folosit de două ori – poate fi răspunsul întrebării existențiale care l-a chinuit toată viața pe poet.
Doar că moștenirea pe care o lasă în urmă este precum floarea „din care boarea-mprăştie polenul”.
Însă răspunsul stă exact în titlul „frumoase mâini”, căci sunt mâinile Creatorului.
Frumoase mâni
Presimt:
frumoase mâni, cum îmi cuprindeţi astăzi cu
căldura voastră capul plin de visuri,
aşa îmi veţi ţinea odată
şi urna cu cenuşa mea.
Visez:
frumoase mâni, când buze calde îmi vor sufla
în vânt cenuşa,
ce-o s-o ţineţi în palmi ca-ntr-un potâr,
veţi fi ca nişte flori,
din care boarea-mprăştie – polenul.
Şi plâng:
veţi fi aşa de tinere atunci, frumoase mâni.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —
3 răspunsuri la “Frumoase mâni, de Lucian Blaga”
[…] comentariu: Lucian Blaga, din volumul „La cumpăna apelor” (1933). Poetul atinge, aici, maturitatea vârstei: […]
[…] (Lucian Blaga) […]
[…] Blaga nu găsește răspunsul în sistemele filosofice care încearcă să explice viața de atâtea și atâtea secole. Nici în fizica naturii, ci într-un lirism de moment, ca o revelație: pământul a răspuns prin bătăile de inimă ala iubitei. […]