— Vezi toate poeziile din literatura universală —
George Gordon Byron, un poem scris în jurul anului 1820. Versurile sunt dure, pline de o pasiune alterată de iubire. Iar morala mustește de aroganța tinereții.
Unei uşuratece
De ce, nesocotito, şi altora le spui
Ce pentru tine numai sortit fu să rămână?
De ce-ţi alungi, tu, tihna, de dragul nimănui,
Şi-ţi sapi, atât de-afundă, a plânsului fântână?
Vărsa-vei lacrimi multe în timp ce, prin boschet,
Vor face haz duşmanii şi-or pune rămăşag,
Că vorbele sortite să fie un secret
Spre-a te-ncânta rostite, tu le vei da-n vileag.
Orgolioaso! Mâine vei suferi cumplit
Dacă te-ncrezi în vorba curteanului de azi.
O, fugi de amăgirea acestui vis vrăjit!
În mrejele întinse fereşte-te să cazi!
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
De ce te lauzi, luând-o mereu de la-nceput,
Cu şoapta ce ţi-o-ndrugă un curtezan abil?
Nădejdile şi pacea, oh! totul e pierdut
Când într-o amăgire te-ncrezi, ca un copil!
Pe semenele tale tu nu le vezi, când iar
Înşiri – a câta oară? – povestea de amor,
Cum se căznesc s-ascundă, aproape în zadar,
Batjocurile care se-aprind în ochii lor?
Mai bine toate-acestea în taină le-ai păstra,
Departe de-ale lumii amarnice priviri.
Răspunde-mi: ce fecioară, fără-a se ruşina,
S-ar lăuda cu-asemeni minciuni şi linguşiri?
Acel ce se preface când laudă cu foc,
Nu-şi bate joc de fata ce-l crede pe cuvânt
Şi ceru-n ochi răsfrânge, dar nu vede-acel joc,
Amăgitoarea pânză şi prefăcutul gând?
Aceea ce se-ncântă de laude şi-apoi
E mândră-n faţa lumii că a slujit drept nadă,
Ar trebui să creadă în tot ce scriem noi,
Şi-n tot ce vanitatea o-mpiedică să vadă.
Nu-ţi înjosi splendoarea, ci schimbă-te de poţi!
Nu-mpins de-nverşunare vorbesc precum vorbesc.
Căci eu deplâng femeia care se-ncrede-n toţi:
Ea îmi stârneşte milă, dar nu pot s-o iubesc.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
