— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
Mic comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Nichita are timpul său, pe care și-l conturează prin prisma unor repere palpabile. Acest timp transgresează formulele matematice, poate fi interpretate, dar în niciun caz cronometrate.
Aici, ipostaza poate fi una erotică. Întins alături de iubita sa, într-un timp de „o leneșă-ncordare”, poetul pare prăbușit într-un timp-spațiu pe cât de scaru, pe atât de pământean.
Timp stătea lungit pe timp
Cer statea lungit pe cer,
adormind o tandră moarte
în albastru, și în negru,
din aproape, din departe.
Chip stătea lungit pe chip,
doar un ochi, doar o sprânceană,
și-aprindeau cometa stinsă
pe-o orbită pământeană.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Timp stătea lungit pe timp,
nemișcarea din mișcare
își croia un sarcofag
într-o leneșă-ncordare.
Unde ma sfârșeam, de unde
începuseși viața tu,
n-am știut-o, nu vor ști-o
orele de-atunci, de-acu!
— Vezi toate poeziile lui Nichita Stănescu —
3 răspunsuri la “Timp stătea lungit pe timp, de Nichita Stănescu”
[…] comentariu: Nichita Stănescu, din volumul „Un pământ numit România” (1969). Avem un Nichita paradoxal, ținut cu […]
[…] (Nichita Stănescu) […]
[…] lumea lui „lerui-ler”, într-o lume reală, reinterpretată de penița magică a lui Nichita, un adevărat „adaos” […]