— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Mic comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Versuri de seară” (1935). Sarica este o manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă mai ales ciobanii.
În poemul de mai jos, Arghezi o folosește ca îmbrăcăminte mortuară. „Tot o sarică mă-ncape”, spune el, semn că „întâlnirea” cu Dumnezeu este semnul iminentului sfârșit.
Tot o sarică
Tot o sarică mă-ncape,
Gros și slab, mare și mic.
Făcându-se pentru mine pitic,
M-a bătut pe umeri
Dumnezeu
Cu mâna lui femeiască.
Tu ești? m-a întrebat; te cunosc.
Nu am știut răspunde.
Eu eram? eu nu eram?
Cum putea să mă cunoască?
Ma cunoști,
Doamne, din vie.
Din lume, din farmece, din schit?
O să-mi spuie altădată.
Dumnezeu, în ceasurile mici din amurg,
Când vom vorbi în patru ochi.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Dar când voi pleca într-acolo
Pot sa iau cu mine
O carte groasă
Și câinele de-acasă?
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Un răspuns la “Tot o sarică, de Tudor Arghezi”
[…] comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Versuri de seară” (1935). Un poem care începe cu mesaj panteist: […]