— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Mic comentariu: Serghei Esenin, una dintre cele mai frumoase poezii ale literaturii universale. Versurile au fost scrise în 1924, cu un an înainte de cumplita sinucidere a poetului.
Mama de aici este complet fictivă. Poemul nu are nimic de-a face cu relația reală, încordată și dificilă, a lui Esenin cu femeia care l-a născut. De altfel, el a fost abandonat de părinți în copilărie și a trăit cu bunicii.
Versurile sunt triste și melancolice și conțin câteva repetiții obsesive.
Altfel, se spune că poezia lui Esenin a fost mult îndrăgită de lumea interlopă sovietică. „Scrisoare mamei” și alte câteva poeme erau cunoscute pe de rost de „toți criminali alfabetizați” la scurt timp după moartea poetului.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Scrisoare mamei
Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie cu supunere mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare –
Gând pustiu, ce lacrimei dă val –
Că la crîşmă, într-o-ncăierare,
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni pe când răsfaţă,
Pomii-n floare, satul meu tăcut.
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc.
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat trăind să pătimesc.
Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele rost.
Fie-ţi deci neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
— Vezi toate poeziile din literatura universală —
Un răspuns la “Scrisoare mamei, de Serghei Esenin”
[…] comentariu: Serghei Esenin, un poem scris la 24 septembrie 1925, cu trei luni înainte de a se sinucide. Versurile provoacă […]