Alfred Moșoiu, din volumul „Poezii” (1927). Un simbolist, unul dintre „poeții uitați” ai literatureii române.
Cântecul amintirilor
Amintirile
Sunt clopote turnate în cleștar,
Ce bat în noapte liniștit și rar
Trezind simțirile…
Le-auzi cum sună,
Și sună și sunt multe și îți par
Un cântec vechi, un cântec legendar
Vuit pe strună…
Și fiecare clopot de cleștar,
E-o despărțire, e o renunțare,
Și fiecare clopot e-o chemare
Pe care o-nțelegi… și e-n zadar…!
Bat ani întregi în cântecul lor clar…
Și bat atunci când nu ai vrea să bată…
Urechile-ți-astupi cu mâna, dar
Bătaia lor e fără de hotar…
Ființa ta întreagă, zbuciumată,
Le-aude încă cum răsună rar!…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Și plângi… și plângi…
Trecutul e-un calvar
Pe care-l urci cu tot ce-a fost odată
Să mori și să învii în urmă iar…
Și plângi și plângi…
…dar clopotele par
Ades că întrerup sonora gamă,
Căci nepăsarea noastră le sfăramă
Cum sfărâmi fără griji un pahar.
(Alfred Moșiu)
Un răspuns la “Cântecul amintirilor, de Alfred Moșoiu”
[…] Alfred Moșoiu, din volumul „Poezii” (1927). O plimbare prin Grădina Luxemburgului din Paris, un loc de mare inspirație poetică, îndeosebi pentru simboliști. […]