— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
Scurt comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Versuri de seară” (1935). Lumina păscută și rumegată de vite este, evident, principalul „ingredient” al vieții.
Un pastel minunat, care emană o atmosferă optimistă și veselă. Iar „Pământul dă din el”, ca și cum ar avea o mecanică propie, ciclică. O logodnă a naturii cu spiritul.
Logodnă
Pe câmpul palid, în sulfină,
Vitele pasc și rumegă lumină.
Ramurile, poamele
Fac mierea, smirna și toate aroamele,
Și călușeii cercului cu zodii,
Curcubeie de jivine și jigodii.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Auzi? Oglinzi și argintări, și-n ape
Stă scufundat un clavecin cu două clape.
Zări de smalț, văzduh de ceramică,
Streașini, un cuib de rândunică.
Sprintenul aer miroase
A răchită tânără și a mătase.
Pământul dă din el
Tidve, izmă, mușețel,
Boance, piersice, struguri.
Rânduri de pluguri,
Cocorii taie brazdă stearpă și ară
Nămolul tăriilor de ceară.
Vin turmele, capre, mioarce…
Stai! Nu te-ntoarce.
Coapsa ta sucită stă așa de bine
Caldă, lângă mine!
Ai vrea să-nceapă noaptea? Vrei?
Strânge-mi încet un deget, două, trei,
Neputincioase, somnoroase, putrede, slute,
Pe adormite, pe tăcute.
— Vezi toate poeziile lui Tudor Arghezi —
2 răspunsuri la “Logodnă, de Tudor Arghezi”
[…] comentariu: Tudor Arghezi, din volumul „Versuri de seară” (1935). Sarica este o manta țărănească lungă și […]
[…] (Tudor Arghezi) […]