— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Mic comentariu: Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Aratul, una dintre cele mai importante munci agricole. Iar plugul tras de boi ne introduce în lumea fermecătoare a României rurale de altă dată.
Viața era grea, dar devenea mai frumoasă dacă era „stropită” cu țuică sau vin. Remarcăm realismul dialogurilor, al limbajului în general.
Titlul „Oameni la plug” este oarecum ironic, căci putem asemăna oamenii și boii care trudeau laolaltă pentru o viață mai bună.
Oameni la plug
Lumea aproape să termine şi ai lui Pătru nici nu se gândeau
Să-nceapă şi ei, să fie în rând cu oamenii.
Dacă-i zicea vreunul: Nea Patrule, dumneata nu ieşi, bă, la arat,
Că lumea e gata să termine.
– Nu, nu ies, ăia sunt nebuni,
Vine o zăpadă şi degeră boabele-n pământ.
Să vie mai al meu, atunci scot plugul,
În mai se ară de mălai.
Iete nici n-a-nflorit porumbarul, trebuie să-nfloare,
Să se scuture, să se facă porumba mare şi grea, să poci
Eu s-ajung cu ea peste trei părechi de boi, în faţa plugului,
Atunci se ară.
Eh, să am bota cu vin lângă mine, pe câmp,
Nu se ară cu apă, se ară cu vin, ce ştiu ăştia?
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Aveau nişte boi graşi, buni, ca tancurile de mari
Şi nu-i învăţaseră să meargă singuri pe brazdă,
Trebuia s-o ia Lache cu ei de lanţ, înainte.
Pătru îi mâna pe de lături cu nuiaua,
Da nu-i atingea, că dacă zbiceau puţin, striga Marin care
Ţinea de coarne: Mă, mergeţi mai încet că-mi stricaţi brazda,
Ce fac eu aici?
Boii abia se mişcau, ca malurile, ei s-ar mai fi întins la mers
Că erau paşnici, aveau pasul mare, plugul era o jucărie pentru ei,
Dar îi stricau brazda lui Marin, care se uita din când în când
Mândru în urmă.
Fulga şi Manda, fetele lui Pătru, puneau porumb cu parul.
Luau patru-cinci boabe din traistă, cu mâna stângă
puneau boabele, cu dreapta dădeau cu parul.
O săptămână urdinau toţi la locul ăla, pe care alţii l-ar fi
Isprăvit într-o zi.
– Uşor, uşor, nu bate boii, mă! se auzea peste câmp.
Le aduceau mâncare acolo pe loc. La prânz, se repezea Fulga
S-o ia. Venea cu raţa friptă, că Anica avusese grijă, cu
Bâjba cu ciorbă, ouă fierte, oala cu lapte.
Ei se uitau în baniţă şi dacă nu vedeau sticla cu ţuică întrebau:
– Ce ne aduseşi tu aci de mâncare, fă? Ţuică e?
– Păi, zisei să nu mai iau că beurăţi azi-dimineată,
să mai beţi deseară.
– Care? Fă-ndărăt! Acum să vii cu ţuica.
Fugea Fulga pe Piscul cu Bojii-n vale vălăntoace, să ia ţuica.
Anica o prijonea cu vorba din prispă:
– La ce mai venişi, fa?
– Mă goniră-napoi, să le iau ţuica.
– Au, fir-le-ar burta a dracu!
Păi, nu beură azi-dimineaţă, fir-ar ai deavu de copii!
(Copiii trecuseră de treizeci de ani.) Îi dădea sticla şi fugea-napoi.
Când sfârşeau un loc de arat, dacă era pe la amiaz,
Dejugau boii, le dădeau să mănânce şi ei stăteau jos,
Tăinuiau şi fumau până seara.
Spuneau basme, nu plecau de-acolo, ca să lege pământul rod.
Câteodată terminau chiar înainte de prânz şi acolo le aduceau
De mâncare, că acasă erau femeile cu grijă mare, că au oameni la
Plug.
Când odorau ai lui Pătru şi veneau cu ramuri verzi de jugastru
La jug şi în coarnele boilor, începea petrecerea.
Două zile tăiau la raţe, la gâşte, beau la vin de duduia,
Era bucurie mare, bucuria odorâtului.
Bucatele lor se făceau, că erau muncite încet şi tacticos,
În porumbii lor te mânca lupul, aşa erau de mari.
Erau şase inşi de muncă la şapte, opt pogoane
şi munceau pe chefuri.
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
