
— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —
Mic comentariu: Ion Minulescu, din volumul „De vorbă cu mine însumi” (1913). Poemul îi este dedicat medicului, bacteriologul și imunologului Constantin Ionescu-Mihăești, continuatorul lui Victor Babeș.
Poezia este simbolistă și mustește de tristețe și de moarte. Minulescu pictează în alb și negru viața din spital, acolo unde pacienții așteaptă să „schimbe-apropiatul sfârşit în început”.
Pastel bolnav
(doctorului Ionescu-Mihăeşti)
Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut!…
Bolnavii albi, ca albul pereţilor,
Privesc
Ne’ncrezători spre soare
Bizar necunoscut
Pe care întâia oară acum parcă-l zăresc.
Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut,
Cu scările tocite
Şi sălile pătrate,
Prin care paşii parcă vorbesc de cei de ieri
De cei aduşi pe braţe
Şi scoşi întinşi pe spate,
De cei trecuţi de pragul supremei mângâieri.
Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut!…
Ferestrele deschise spre soare parcă vor
Să strângă-n braţe-ntreaga căldură
Şi lumină.
În timp ce condamnaţii tăcuţi, din patul lor,
Fac semne desperate…
Şi doza de chinină
Alunecă pe gâtul pierduţilor
Ce vor
Să-şi schimbe-apropiatul sfârşit în început.
Ce primăvară tristă şi ce spital tăcut!…
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
— Vezi toate poeziile lui Ion Minulescu —