Categorii
Respect pentru poezie

Adio. La Târgoviște, de Grigore Alexandrescu

Adio.  La Târgoviște, de Grigore Alexandrescu

Grigore Alexandrescu, un poem istoric, apărut în volumul „Poezii”, în ediția din 1863. A fost ultima poezie publicată în timpul vieții sale.

Mic comentariu: versurile reprezintă un veritabil epitaf, căci poetul își simte sfârșitul aproape: „Zic lumii un adio, iau lira şi mă duc.”

Grigore Alexandrescu folosește Curtea Domnească din Târgoviște ca o metaforă a vitejiei străbunilor noștri, care au apărat cu prețul vieții pământul românesc.

Adio. La Târgoviște

Culcat pe-aste ruine, sub care adâncită
E gloria străbună şi umbra de eroi,
În liniște, tăcere, văd lumea adormit
Ce uita-n timpul nopții necazuri şi nevoi.

Dar cine se aude şi ce este ăst sunet?
Ce oameni, sau ce armii, şi ce repede pas!
Pamântul îl clăteste războinicescul tunet:
Zgomot de taberi, şoapte, trece, vâjâie-un glas…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Dar unde sunt acestea? S-au dus! Au fost părere.
Căci armele, vitejii, si toate, au tăcut.
Așa, orice mărire nemicnicită piere!
A noastră, a Palmirei* ş-a Romei a trecut.

Şi pe țărâna’aceea, de care-odinioară
Se spaimântau tiranii de frică tremurând,
Al nopții tâlhar vine, și păsări cobe zboară,
Pe monumente trece pastorul şuierând.

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă scol, mă mut de-aicea; duc pasurile mele,
Ce pipăiesc cărarea, în fundul unui crâng;
Şi las aste morminte cu suvenire grele,
Pe care nu am lacrimi destule ca să plâng.

Aicea am nădejde să aflu mulțumire;
Eu voi să aud unda şi cerul să-l privesc,
Să văd a Aurorii mult veselă zâmbire,
Razele dimineții ce norii auresc.

Aci stejari cu fală se-nalț, se îndreptează,
Nălțând ale lor ramuri spre sfintele câmpii;
Aci plopii cu frunza o vale-ncoronează;
Acolo se văd dealuri, s-aici sălbatici vii.

Din coasta acestor stânce, din vârful ăstui munte,
De unde îşi apucă vulturul al său zbor,
A nopții stea revarsă lumina p-a mea frunte
Şi raza-i se reflectă pe limpede izvor.

Aci zefirul vesel prin frunze-ncet suspină;
Aicea orizontul e dulce, luminos;
Aici aceste râuri… Dar unda lor e lină,
Iar sufletu-mi e-n valuri, n-am soare seninos.

Din sânul maicii mele, născut în griji, necazuri,
Restriştea mi-a fost leagăn, cu lacrimi m-am hranit;
Ca ale mării repezi şi groaznice talazuri,
De vântul relei soarte spre stânci am fost gonit.

Acuma, pretutindeni, întorc a mea vedere,
Dar ochii-mi mulțumire deloc nu întâlnesc,
Căci nimenea nu simte cumplita mea durere,
Şi oamenii pe mine trecând mă ocolesc.

Aşa! aşa! iubite, s-a dus scumpul meu bine;
Văzând ca nu-mi rămâne plăcere pe pământ,
Văzând ca pentru mine s-au dus zilele line,
Pui mâna pe-a mea frunte şi caut un mormânt.

Din zilele trecute, din vechea fericire,
Din veacul meu de aur, din sfântul lor amor,
Idei au rămas numai, precum o nălucire
Ramâne dimineața din visuri care zbor;
Aşa, fără-ndoială, amara mea viață

De-acum e pentru mine nisip neroditor,
Ce vara îl usucă şi iarna îl îngheață
Şi nici o floare n-afla sărmanul călător.
Dar însa suvenirul fiițelor iubite

Va fi la al meu suflet etern înfațisat;
Ca frunzele aduse de vijelii pornite
La vechea lor tulpină ce-odată le-a purtat.
De visurile voastre, nădejdi-amăgitoare,

Acum peste masură mă văd îndestulat;
Fugiți, zadarnici zile, ce griji omorâtoare
Pe tânara mea frunte curând ați adunat.
Când toamna se arată al iernii rece soare,

Copacii plini de jale pierd frunza, se usuc;
Aşa nenorocirea uscând a vârstii-mi floare,
Zic lumii un adio, iau lira şi mă duc.

(Grigore Alexandrescu)

*Palmira – oraș în Turcia Asiatică. Ruinat și rezidit de multe ori, a fost vestit în trecut prin rezidența lui împotriva romanilor. Citat de scriitori ca simbol al ruinei după o mare glorie.

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

Un răspuns la “Adio. La Târgoviște, de Grigore Alexandrescu”