— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
George Bacovia, din volumul „Plumb” (1916). Un poem simbolist, anxios.
Elementul central al poeziei este „caterinca”, al cărei plânset „cavernos” îl însoțește pe Bacovia în muzeul pustiu. Sigur, el nu avea de unde să știe cum va evolua semnatic acest termen (caterinca).
Panorama este sinistră: „corpuri de ceară, / cu hâde și fixe priviri” și prințese care „oftau în dantele” din „racle de sticlă”.
De altfel, lumea lui Bacovia este precum o radiografie, căci poetul trece cu ușurință de evidență, de efect, preferând să speculeze cauza.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Panoramă
Plângea caterinca-fanfară
Lugubru în noapte târziu…
Și singur priveam prin ochene
Pierdut în muzeul pustiu…
Și-n lumea ochenelor triste
Mă prinse sinistre gândiri –
În jurul meu corpuri de ceară,
Cu hâde și fixe priviri.
Și-acea caterincă-fanfară
Îmi dete un tremur satanic;
În racle de sticlă – prințese
Oftau în dantele, mecanic.
Și-atunci am fugit plin de groază
Din sumbrul muzeu fioros,
Orașul dormea în tăcere,
Flașneta plângea cavernos.
Plângea caterinca-fanfară
O arie tristă, uitată…
Și stam împietrit…și de veacuri
Cetatea părea blestemată.
— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
2 răspunsuri la “Panoramă, de George Bacovia”
[…] George Bacovia, din volumul „Cu voi” (1930). Un poem simbolist, în care furia naturii stârnește o furtună sufletească. Spaima este una metafizică și duce la o abordare agnostică a existenței: „Şi mintea, de zgomot, / Nimic nu înţelege…” […]
[…] (George Bacovia) […]