Categorii
Respect pentru poezie

Tăgăduiri, de Lucian Blaga

Tăgăduiri, de Lucian Blaga

— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —

Lucian Blaga, din volumul „Lauda somnului” (1929). Comentariu: Tăgăduiri, adică negări, refuzuri.

Cu sufletul contorsionat de incertitudini, Blaga se cufundă în abisurile înțelegerii condiției umane. Cu toate acestea, el nu este nici agnostic, nici ateu. El este în căutarea unui răspuns care să-i aline suferințele existențiale.

Este un poem al luptei lăuntrice, în care divinitatea este aruncată în derizoriu: „Cristoşi înalţi pe cruci de arin”. Dar este mai mult decât o „tăgăduire”. Este supărarea metafizică a unui filosof care a căutat soluții pe care inteligența sa nu le putea smulge decât din concret. În final, a găsit doar alte întrebări.

Moartea este inacceptabilă, pentru că ea distruge rostul vieții. Drama existențială îl împinge la gesturi puternice: poetul, „cu faţa-ngropată în palme”, nu are decât alternativa unei tăgăduiri a lui Dumnezeu.

Poemul poartă, inclusiv din punct de vedere stilistic, crucea incertitudinii: repetiții, iregularitate voită a strofelor, propoziții fără predicat.

Tăgăduiri

Arbori cu crengi tăgăduitor aplecate
fac scoarţă în jurul unui lăuntric suspin.
Pe toate potecile zilei
cu surâs tomnatic
Cristoşi înalţi pe cruci de arin.

Grele din înalţime cad ciocârlii
ca lacrimi sunătoare ale dumnezeirei peste ogor.
Pe drumuri pornit
iscodesc semnele
întregului rotund depărtat:
pretutindeni e o tristeţe. E o negare. E un sfârşit.

Pe urmele mele coapte
moartea îşi pune sărutul galben
şi nici un cântec nu mă îndeamnă
să fiu încă o dată.
Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte:
Frate, trăieşte tu, dacă vrei.
Mai fac un pas şi şoptesc spre miazăzi:
Frate, trăieşte tu dacă vrei.
Din sângele meu nu mai e nimeni chemat
Să-şi ia începutul trăirilor,
nu, nu mai e nimeni chemat.

Pe căile vremii se duc şi vin
cu pas adânc ca de soartă
albe fecioare şi negre fecioare:
îndemnuri cereşti
să fim încă o dată,
să fim încă de o mie de ori
să fim, să fim!
Dar eu umblu lângă ape cântătoare
şi cu faţa-ngropată în palme – mă apar:
eu nu! Amin.

(Lucian Blaga)

— Vezi toate poeziile lui Lucian Blaga —

Mergi la prima pagină


Povești, basme și povestiri pentru copiiCele mai frumoase poezii de iarnă
Cele mai frumoase poezii de toamnă
Etimologie, origine, sens. 104 expresii și cuvinte explicate pe înțelesul tuturor (cu… umor)
Lumea scriitorilor. Povești, drame, iubiri, trădări în literatura română și nu numai

Poezie română clasică

Mihai
Eminescu
George
Coșbuc
Lucian
Blaga
George
Topîrceanu
Octavian
Goga
George
Bacovia
Tudor
Arghezi
Vasile
Alecsandri
Alexandru
Macedonski
Ion Luca
Caragiale
Cincinat
Pavelescu
Alexandru A. Philippide
Nichita
Stănescu
Ion
Minulescu
Marin
Sorescu
Magda
Isanos
Nicolae
Labiș
Anton
Pann
Adrian
Păunescu
Geo
Dumitrescu
Grigore
Vieru
Ion
Barbu
Otilia
Cazimir
Păstorel
Teodoreanu
Ion
Pillat
Alexandru
Vlahuță
Ștefan
Augustin Doinaș
Ana
Blandiana
Camil
Petrescu
Dimitrie
Bolintineanu
Proverbe romanesti explicatepoezii-de-andrei-pospai
Proverbe românești explicatePoezii de Andrei Pospai
Cele mai frumoase poezii
pentru copii
Cele mai frumoase poezii dedicate mamei

2 răspunsuri la “Tăgăduiri, de Lucian Blaga”