— Vezi toate poeziile Anei Blandiana —
Ana Blandiana, din volumul „Călcâiul vulnerabil” (1966). Atunci „mulțumirea lumii” devine un scop, iar „hergheliile” creației „mor buimace pe pereți”.
Este despre mâhnirea artistului devenit o simplă curiozitate: în jurul său, lumea se adună ca la urs.
Autopastel
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mi-s ochii mai uscați și pașii mai înceți,
Și orice gest se-oprește la pornire,
Și hergheliile îmi mor buimace pe pereți.
Oh, nechezatul lor să nu scâncească
În râsul lumii prea copilăros,
Să nu lucească prea riscanta-mi sanie
Alunecând de viață mai în jos.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Verzi herghelii născute pe murii mei degeaba,
Degeaba peste mine uriașele ninsori,
De mulțumirea lumii cu mâhnire
Mă refugiez în urși îngrozitori.
Dar sunt și urșii mei la fel de lași
Și mă preling cu zâmbet în prăpăd.
Când cu mâhnire mulțumirea lumii
Din blana ursului o văd.
Sunt ursul eu, spre mulțumirea lumii,
Și fotograful lângă urs tot eu.
Nu mușc, dar pot să mușc, nu mușc
Și mă fotografiez mereu.
— Vezi toate poeziile Anei Blandiana —
Un răspuns la “Autopastel, de Ana Blandiana”
[…] Ana Blandiana, din volumul „Poezii” (1974). Scurt comentariu: aeeași căutare a purității sufletești. Semantica este în același ton: zăpadă, fulgi, păpădie. O fugă de preamaculata realitate, o refugiere în lumea fragilă a visătorilor. […]