— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
George Bacovia, din volumul „Plumb” (1916). Un poem celebru, cântat extraordinar de Nicu Alifantis.
Comentariu: avem de-a face cu un vis, cu o fantezie a lui Bacovia, povestită cu mult patos iubitei.
Suntem în toiul unui viscol apocaliptic, de „decembre”, trăit din confortul casei iubitei. Contrastul dintre frigul de afară și căldura din interior îi imprimă poemului o vrajă aparte.
Se simte acea bucurie inefabilă a unei izolări pretins forțate, pe care spiritul o caută spre a se arunca în confortul melancoliei: „și ningă… zăpada ne-ngroape”. E un moment de introspecție, iar eul liric își transpune existența în „simfonia” urgiei care „cântă” la horn.
Poetul revine, din când în când, în planul „pământean”, concret, simbolizat de iubită, căreia îi cere să intre în joc: „mai spune s-aducă şi ceaiul”, „mai spune s-aducă şi lampa”, „citeşte-mi ceva de la poluri”.
Bacovia duce la paroxism povestea – „toate din casă mi-s sfinte” – și nu vrea cu niciun preț să întrerupă această minunat basm: „Nu râde… citeşte nainte”
Se face seară, iar acest „potop” de la poluri este un bun pretext pentru poet de a nu mai pleca acasă.
Decembre
Te uită cum ninge decembre…
Spre geamuri, iubito, priveşte –
Mai spune s-aducă jăratec
Şi focul s-aud cum trosneşte.
Şi mână fotoliul spre sobă,
La horn să ascult vijelia,
Sau zilele mele – totuna –
Aş vrea să le-nvăţ simfonia.
Mai spune s-aducă şi ceaiul,
Şi vino şi tu mai aproape, –
Citeşte-mi ceva de la poluri,
Şi ningă… zăpada ne-ngroape.
Ce cald e aicea la tine,
Şi toate din casă mi-s sfinte, –
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
E ziuă şi ce întuneric…
Mai spune s-aducă şi lampa –
Te uită, zăpada-i cât gardul,
Şi-a prins promoroacă şi clampa.
Eu nu mă mai duc azi acasă…
Potop e-napoi şi nainte,
Te uită cum ninge decembre…
Nu râde… citeşte nainte.
— Vezi toate poeziile lui George Bacovia —
Un răspuns la “Decembre, de George Bacovia”
[…] George Bacovia, din volumul „Plumb” (1916). Un poem simbolist, anxios. […]