— Vezi toate poeziile lui Ion Pillat —
Ion Pillat, din volumul „Eternități de o clipă” (1914). O plimbare prin celebra „Jardin du Luxembourg” (Grădina Luxemburgului), din Paris.
Este un poem simbolist, deoarece autorul descifrează stările sale sufletești prin obiectele care îl înconjoară. Iubita se conturează la lumina lunii, „mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea”.
Ion Pillat construiește preajma la modul monumental, cosmic. Dar, trecând pe aleile cu statui celebre din „Jardin du Luxembourg”, sămânța înoielii îi încolțește în inimă precum un spiriduș.
Astfel, poetul caută abisul dulce al melancoliei, complăcându-se în eterna dilemă a iubirii, care poate însemna ori moartea – adică renunțarea la sine – ori viața.
Fără răspunsuri certe, fără interogări existențiale, doar trăire de moment.
Jardin du Luxembourg
Plutea aromitoare suflarea primăverii
Prin frunzătura-naltă din vechiul Luxembourg;
Era în clipa-n care nu ştii sub vraja serii
De vine aurora din nou, sau de-i amurg…
Zburară porumbeii din paltini. În surdină
Şoptea tânguitoare Fântâna Medicis.
În cea mai minunată şi clasică grădină
Ce-a înflorit vreodată sub cerul larg deschis,
Cînd zgomotul cetăţii, vuind prelung ca marea
Ce-şi urcă-n echinoxuri puternicul talaz,
Rostogolit departe pieri cu depărtarea,
Se strecură prin ramuri un liniştit obraz…
Ne-nvăluia Selene cu farmecul zăpezii.
De ce, pe când o lună de gheaţă ne privea,
Te-am revăzut ca-n clipa iernatică a străzii
Mai albă ca o nalbă prin fluturii de nea?
Şi cum treceam alături de recile regine,
De ce simţii în suflet al patimei kobold,
În ceasul îndoielnic cînd nu ştii de revine
Iubirea ca o moarte, sau ca un viu imbold?…
— Vezi toate poeziile lui Ion Pillat —
Un răspuns la “Jardin du Luxembourg, de Ion Pillat”
[…] Ion Pillat, din volumul „Pe Argeș în sus” (1923), poemul care închide ciclul „Florica”. […]