— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
Alexandru Macedonski, din volumul „Poema rondelurilor” (1927). Mic comentariu: un poem simbolist, de o înaltă trăire.
Este rondelul „marilor” roze, „bogate și grele”, care induc ideea de abundență, de explozie a naturii. În fapt, este vorba despre o explozie intelectuală.
Un „lux” apăsător, aproape dureros, pe care Macedonski îl repetă obsesiv, căci rozele „abia mai pot capul să-și țină”.
Atmosfera este feerică: florile sunt „scăldate-n albastra lumină” a nopții, iar „roua deșiră mărgele”.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
De fapt, este pretextul poetului de a se ridica într-o „sferă senină”, departe de „ceața lumeștilor rele”. Un moment de extaz intelectual, pe care Macedonski și l-a indus și pe care l-a transformat în artă poetică.
Rondelul marilor roze
Mari roze bogate și grele
Abia mai pot capul să-și țină
De luxul ce poartă pe ele,
Scăldate-n albastra lumină.
Miresme plutesc prin grădină,
Iar roua deșiră mărgele
Pe roze bogate și grele,
Ce-abia mai pot capul să-și țină.
Avântul simțirilor mele
Mă duce-ntr-o sferă senină
De ceața lumeștilor rele,
În care, pe frunte-mi se-nclină
Mari roze bogate și grele.
— Vezi toate poeziile lui Alexandru Macedonski —
2 răspunsuri la “Rondelul marilor roze, de Alexandru Macedonski”
[…] Alexandru Macedonski, din volumul „Poema rondelurilor” (1927). Oglinda, un refugiu de liniște și de „dulce pace”. […]
[…] (Alexandru Macedonski) […]