— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973).
Moş Patru știe întotdeauna când vine ploaia. De fapt, le știe pe toate. Doar e filosoful satului.
Marin Sorescu, încă o incursiune genială în România profundă din perioada interbelică.
La Cornul Caprii
Aş, nu plouă curând, spune Moşu Patru,
Fiindcă n-a ieşit nicovala la munte,
Uite, când s-or face norii aşa nicovală
Peste munte, atunci o să tragă un ropot.
Să luaţi sama,
Să fiţi atenţi primăvara, dacă bubuie-ntâi la Cornul Caprii,
Aci spre sârb, o să fie bine.
Dar dacă bubuie la neamţ, în partea ailaltă,
Nu e bine, că nu poţi să ştii ce bubuie, fiindcă nu e întotdeauna de
Ploaie, mai au şi alte socoteli de-ale lor.
Acum, iarna cred c-o să vină repede, c-a început
să-mi îngheţe mie o
Mână. Ninge, să ştiţi, îmi e mie frig la buricele degetelor.
Video: Ce s-a descoperit la autopsia creierului lui Eminescu?
Video: Destinul crud al fraților și surorilor lui Mihai Eminescu
Video: Povestea Veronicăi Micle, poeta care s-a stins de dor la 50 de zile de la moartea lui Mihai Eminescu
Video: Cum și-a distrus viața Alexandru Macedonski cu o epigramă în șase versuri
Video: Balada Miorița, capodopera lui Alecsandri? Cea mai mare controversă din literatura română
Moşu Patru e un filozof.
Umblă cu vitele pe câmp şi le învaţă filozofie,
Discută cu boii cum discutăm noi, bunăoară,
Tot felul de chestiuni şi mai aşa şi mai aşa.
Vitele pasc şi bagă la glavă ce aud.
Vin să-1 asculte şi oameni mari,
Femei cu secera-n mână, să-l întrebe, ca acum, când plouă
Ori cum trece viaţa.
– Ia spune, Nea Pătrule, cum trece ea, viaţa,
De nu te-alegi cu nimic, că, uite, secer de-azi-dimineaţă,
Nu mai poci de şale, şi când mă gândesc să mă duc acasă,
Îmi vine să-mi iau lumea-n cap, şi aşa e de când mă ştiu.
– Vedeţi voi căcăreaza asta de iepure?
Moşu Pătru se apleacă şi ia în mână un gogoloi bine rotunjit.
Dacă-o pui pe gârlă… într-un ceas, a ieşit din
Bulzeşti, pănă la chindie e la Balş, în Olteţ, de-aci în
Dunăre… şi-i pierzi urma…
Bine că nu ne dăm noi seama, că ne luăm cu altele.
Când eşti mic, joci pietricelele, de-a alimerele, de-a omul negru,
Dacă te mai măreşti, tragi la horă, iei hora-nainte şi ţopăi
Alunelul, Jianca, Sârba, brâul, hora-ncet, hora tare,
hora de la Plopi,
Creiţele, Banu Mărăcine, Şuleandra, Rustenul, ori
cum le mai zice, câte şi mai câte,
Aşa ca să-ţi osteneşti picioarele, muşchii şi să nu-ţi faci gânduri.
La urmă te pomeneşti năpădit de copii. Şi-odată ţi se zbârceşte
Fruntea, parca-a tăiat cineva de nojiţe din ea.
Dacă eşti muiere, ţii Filipii, Precupul, Câşlegii, te calcă toţi
pe picioare la dragobete, faci zile pe ajutat,
Pui ceaunul de mămăligă şi mesteci… în soare, în lună,
Că nu-ţi mai dai seama, ţi-e mintea-n altă parte…
— Vezi toate poeziile lui Marin Sorescu —
2 răspunsuri la “La Cornul Caprii, de Marin Sorescu”
[…] Marin Sorescu, din volumul „La lilieci”, Cartea întâi (1973). Mic comentariu: un nou episod spumos din Bulzești, Dolj, satul natal al autorului. […]
[…] (Marin Sorescu) […]